Sursă foto: Pinterest
Așa cum preconizam la început de an școlar, postările mele au fost sporadice și, în mare parte, referitoare la munca mea de zi cu zi. Nu am călătorit foarte mult în comparație cu anul trecut și nu am avut multe momente de relaxare. Dimpotrivă!
La facultate, cursurile și seminariile s-au desfășurat online. De asemenea, tot online am susținut examenele la sfârșitul primului semestru. În ciuda așteptărilor, nu a fost deloc simplu (cel puțin, pentru mine). Am pierdut mult timp pentru a înțelege cum funcționează platforma ori pentru a ne adapta la cerințele fiecărui profesor în parte. Examenele au fost destul de stresante deoarece, pe lângă emoțiile aferente, s-au făcut simțite și cele legate de tot ce înseamnă tehnologie (căderea netului, restartarea computerului, uitarea parolei). Nu de puține ori am simțit că pic din picioare. Nu de puține ori am zis: ,,Hey, sunt prea bătrână pentru chestia asta!" Cu un strop de voință însă și cu multă susținere din partea soțului și a câtorva colege de-ale mele, am reușit să trec puntea cu bine.
În cel de-al doilea semestru, deși predarea s-a desfășurat online, examenele s-au susținut în bancă. Old school, baby! De asemenea, am predat două lecții în manieră tradițională (în sala de clasă). Deși la început mi-am făcut o mulțime de griji legate de acest aspect, soțul meu mi-a spus că mă voi simți la catedră așa cum se simte peștele în apă. În momentul în care stăteam cu un ochi pe ceas și cu unul pe proiectul didactic, mi-am adus aminte de vorbele lui. Așa că m-am îndepărtat de hârtii și m-am apropiat de copii. Am susținut astfel două lecții frumoase (Educație civică și AVAP) pentru care am primit notă maximă atât din partea învățătoarelor, cât și din partea doamnei mele profesoare.
Dacă practica a decurs bine, nu același lucru îl pot spune despre rezultatele obținute la examenele scrise. În contextul actual, faptul că sunt integralistă contează enorm pentru mine, dar frustrările mele legate de note sunt mari. Mi-aș dori să am mai mult timp la dispoziție pentru a învăța, pentru a lua cuvântul în cadrul unui seminar, de exemplu. Am observat însă că toată lumea are frustări. Colegele mele mai tinere ,,tânjesc" după limbaj de specialitate și solicită să ,,nu fie băgate în aceeși oală" cu persoanele care lucrează deja în sistem. Eu cred însă că, indiferent de vârstă ori de momentul vieții în care ne aflăm, suntem în avantaj - avantajul timpului ori avantajul experienței. Eu tânjesc după timp și, recunosc, întreaga mea formare de până acum a constituit asul din mânecă, cartea salvatoare (pe care am scos-o la interval de nenumărate ori).
Serviciul m-a acaparat și mi-a generat stări de anxietate și insomnii. De multe ori mi s-a atras atenția că sunt cu gândul...plecat departe! Plecat spre meleagurile creativității și a scenariilor didactice. Și nemulțumirile, Doamne, cum e cu nemulțumirile astea! Este dificil să trăiești astfel...
Spuneam la începutul anului ca pe 2021 nu l-am perceput ca pe un început, ci ca pe o continuare a lui 2020. Asta simt și acum - în cea de șaptea lună...
Aseară am urmărit un film simpatic - Pastila magică (Netflix). Simpatic pentru că mereu am zis că am nevoie de una, de un tratament cu efecte imediate, miraculoase. O singură pastilă care îți poate schimba viața! Eroina, într-un moment dificil al vieții, decide să testeze medicamente în schimbul unei sume de bani. Încă de la prima pilulă, apar schimbări în bine pe toate planurile. Devine o persoană relaxată, încrezătoare, atentă la propriile nevoi. Deși condițiile de mediu nu se schimbă, ea înflorește de la o zi la alta. La finalul tratamentului, află că a fost în grupul de pacienți cărora li s-a administrat pastila placebo. M-am regăsit în multe dintre situații. Este incredibilă forța psihicului nostru!
Cam atât am avut de scris pentru astăzi. Sper să îmi fac mai mult timp pentru lucrurile care contează pentru MINE! Să ne-auzim cu bine!
