- Mamaliga cu branza de burduf ,,originala";
- Icre, masline, rosii;
- Fructe (piersici, caise, prune);
- Porumb fiert;
- Zacusa (originala si ea from matusicaD.);
- Ghiveci de legume si salata de castraveti.
20 iulie 2019
De-ale gurii...
19 iulie 2019
Gud bai! Nu-i bai!
Printre lacrimi, suspine și trei noduri în gât, a reușit să-mi spună:
- Eu nu vreau să plâng din orice! Dar plânsul ăsta vine peste mine! Și...și nu mă lasă în pace!
- Da' măcar are șosetele curate?! l-am întrebat. Sau intră așa, în casa ta, neîngrijit și lipsit de respect?!
- Cred că îi miros picioarele! zice el, luminat la față.
- Păi, să stea la ușă atunci! Îl primești când vrei tu căci tu ești stăpânul casei, iar el e...doar un musafir.
Și-am râs împreună în hohote o vreme. ,,Are șosetele curate?!'' a devenit codul nostru secret.
Recunosc, mi-ar plăcea să plâng acum. Dar plânsul ăsta al meu nu mi-ar rezolva problemele. În plus, ar contrazice întreaga mea activitate din ultimii doi ani. Și-aș lăsa un plâns fals, și cu șosete murdare să-mi întindă rimelul pe toată fața.
O să lipsesc o săptămână din peisaj pentru că vreau să mă detașez de tot. Vreau să văd ,,dăcât'' mare, soare, nisip... Bine, și copil, soț, probabil și-un Tantum Verde. Vreau să revin împăcată cu situații, cu imagini frumoase din micuța vacanță și cu glume noi în program. Așa că, îmi iau rămas bun și de la voi. Sper să ne revedem sănătoși, voioși, voinici!
18 iulie 2019
Raiul meu, grădina ei
Grădina era vie, colorată și parfumată. În fața casei erau copaci, iarbă, flori și o alee generoasă cu gherghine (dalii) de toate culorile. Cu gherghinele nu era simplu. Bulbii se scoteau din pământ și se depozitau în beci atunci când vremea devenea neprietenoasă, iar în anul următor se puneau iarăși în pământ. Brazdele se pliveau cu regularitate, plantele se udau pe răcoare... Recunosc, când am descoperit cât efort se ascundea în ,,magia" florilor, am rămas uimită (cuvânt rafinat pentru șocată - cum zice Fancy Clancy).
Dincolo de flori se-ntindea tărâmul legumelor. Munca nu se oprea niciodată, iar reușita în grădinărit nu era obligatorie, ținea de șansă, de circumstanțe, de Dumnezeu. Dar nu era cu supărare! Nici cu dureri de fiere. Doar un pic de dezamăgire care trecea cu credință și cu câteva rugăciuni de mulțumire (că nu fusese mai rău).
Dereaua (o șuviță de apă) care trecea prin curte și despărțea grădina de livada de pruni...era paradisul păsărilor. Oricât de nervoase erau gâștele, se opreau din fugăreala tradițională pentru o bălăceală pe cinste.
Șuvița de apă se inflama uneori, apa creștea considerabil și nu se rușina să măture aproape toată curtea...cu tot cu păsări.
Și tot amorezată de păsări era și vulpea, vulpe care nu avea drăgălășenia și cochetăria cu care ne obișnuiseră cărțile de povești și de care, în general, era bine să te ferești.
Noaptea învăluia grădina în raze curate de lună și-n cântec de greieri. ,,Și-om mai face mâine ce-om mai putea, sănătoși să fim!" zicea mereu.
Citește și prima parte.
Dincolo de flori se-ntindea tărâmul legumelor. Munca nu se oprea niciodată, iar reușita în grădinărit nu era obligatorie, ținea de șansă, de circumstanțe, de Dumnezeu. Dar nu era cu supărare! Nici cu dureri de fiere. Doar un pic de dezamăgire care trecea cu credință și cu câteva rugăciuni de mulțumire (că nu fusese mai rău).
Dereaua (o șuviță de apă) care trecea prin curte și despărțea grădina de livada de pruni...era paradisul păsărilor. Oricât de nervoase erau gâștele, se opreau din fugăreala tradițională pentru o bălăceală pe cinste.
Șuvița de apă se inflama uneori, apa creștea considerabil și nu se rușina să măture aproape toată curtea...cu tot cu păsări.
Și tot amorezată de păsări era și vulpea, vulpe care nu avea drăgălășenia și cochetăria cu care ne obișnuiseră cărțile de povești și de care, în general, era bine să te ferești.
Noaptea învăluia grădina în raze curate de lună și-n cântec de greieri. ,,Și-om mai face mâine ce-om mai putea, sănătoși să fim!" zicea mereu.
Citește și prima parte.
17 iulie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)