Mozaicul lunii Mai

 

   Luna mai se va încheia curând. Pleacă lăsând în urmă lecții, confirmări, validări și AHA-uri. Așa plină cum a fost, n-a trecut în zadar. Sper ca iunie să fie productiv și să mă apropie mai mult de ceea ce îmi doresc. De asemenea, sper să revin cu vești bune, cu gânduri bune...

Mai...pot

    Așteptăm momentul potrivit, acel moment de aliniere perfectă a planetelor, momentul în care suntem pe deplin pregătiți. Și timpul trece... Și cu cât ai mai multe de făcut, cu atât îți pare a fi mai grăbit. Și te trezești brusc, că așa nepregătit cum te simți, trebuie să faci față momentului tău potrivit, fie el cât se poate de inoportun.

    Are logică?! Cam așa mă simt eu acum. 

    

 

Nu-i timp...

   ,,Nu-i timp! Nu-i timp!" M-am auzit azi repetând cu convingere. Timp e atât cât e pentru toți, timp e atât cât era și în urmă cu zece ori douăzeci de ani. Percepția noastră asupra timpului s-a schimbat. Ne dorim să facem o multitudine de lucruri, să le facem cât mai bine și cât mai repede... Punem presiune extra pe umeri și trăim ,,la galop". Trăim ca și cum ne-am angajat într-o cursă, o cursă a cărei miză este foarte mică, în realitate.

   E adevărat că sunt perioade mai aglomerate în viața noastră și perioade de respiro, dar ritmul interior ne influențează semnificativ calitatea vieții. Și e un ritm cu care ne obișnuim, un ritm pe care-l considerăm firesc, un ritm nebun, un crescendo...gălăgios, epuizant.

Zile și zile

Sursă foto

    Am avut o săptămână dificilă care a inclus un picior scrântit, drumuri multe după tot felul de hârtii, oboseală și nervi în toate culorile curcubeului. 

    Dacă sunt oameni care au capacitatea de a disimula ori de a trece ușor peste neobrăzarea unora, îi felicit! Ei bine...eu nu pot face asta! Nu pot nici măcar să tolerez anumite chestiuni.

     Nici eu nu agreez pe toată lumea, nici n-aș lăsa asta să se înțeleagă și, de asemenea, nu mă aștept să fiu pe placul tuturor. Însă nu suport indolența oamenilor, nu suport lenea și iresponsabilitatea. Sunt alergică la tot ce înseamnă lingușire, optimism toxic și teatru. Simt o durere aproape fizică atunci când mă confrunt cu toate acestea.  

     Aș vrea să pice toate măștile de pe chipuri într-o zi... 

 Vescan - Am uitat să mai fim oameni

Let's eat

 * Orez, carne de pasăre în sos, salată

* Lipie, carne de pui la cuptor, cartofi la abur, salată, ketchup

* Piept de pui la cuptor, legume trase la tigaie, salată

* Fructe (căpșune, afine)

Mozaicul lunii aprilie

    Fuse aprilie, fuse și se duse! O lună cât se poate de agitată, o lună plină cu de toate, dar nu mai dificilă decât cele ce vor veni! Cu încredere, tot înainte!

 

Soare

Sursă foto

   Norii s-au împrăștiat, soarele timid ne anunță că toate au un sfârșit, chiar și vremea rea, chiar și vremurile grele pentru că, pur și simplu, toate trec. 

    Un început luminos să aveți, iar drumul să vi-l parcurgeți cum știți mai bine! 

 

Drumul către sine

 

Sursă foto

    Alergăm atât de mult! Alergăm în stânga, alergăm în dreapta, mergem cu spatele, mergem cu pași de furnică ori în pas săltat. Alegem tot felul de drumuri - lungi, scurtături, drumuri misterioase sau alambicate. Și din toate călătoriile pe care le facem, drumul care duce la noi înșine este cel mai dificil de urmat. De multe ori, e și cel mai ignorat. E drumul ascuns pentru care nu trebuie să dăm socoteală nimănui dacă îl parcugem. (Nimănui...în afară de noi, desigur.)

    Uneori, în liniștea cea mai de preț, îmi răsună frânturi din discuții purtate în trecut, frânturi cu care eram în dezacord ori care acum au căpătat un sens. Și da, drumul către propria ființă, este poate cel mai important itinerariu din viața noastră. Chiar dacă te îndepărtezi de el, el te urmează. Chiar dacă îl tratezi cu indiferență, el se așterne la picioarele tale. Te imploră să ieși din negare, te ademenește să îți amintești lucruri, să scormonești, să înțelegi, să plângi poate și să mergi înainte. 

    Zilele astea, tot ceea ce am făcut, aparent fără o semnificație anume, m-a adus pe acest drum. Nu am vrut să pășesc pe el, dar s-a așternut sub tălpile mele. 

    Dar nu te poți încumeta să-l parcurgi oricum, e un adevăr. Ia cu tine un braț cu flori. Ia cu tine semințe roditoare. Ia cu tine îngăduința. Ia înțelegerea, experiența care te-a șlefuit. Ia cu tine ce e mai bun și parcurge-l!

     

Zile

    Mi-ar fi plăcut să am parte de mai multe zile de concediu. Aș fi avut nevoie, mai bine spus. Totuși, nu e bine să fii nemulțumit căci sunt oameni care nu au avut parte de acest ,,huzur'' (care mie-mi pare a fi insuficient). 

   Aveam planuri mari înainte de vacanță, am reușit să duc la bună îndeplinire...o parte. Doar o mică parte, căci timpul este atât de zgârcit cu mine!

    Și dacă tot nu am reușit să îmi ofer puțină odihnă, o durere de spate a făcut-o totuși, în numele meu. Și-am fost forțată să mă cumințesc o vreme.

    Ne vom întoarce în curând la agitația cotidiană care nu îmi place deloc. Zilnic mă întreb cum as putea jongla eficient cu responsabilitățile mele, cum aș putea trăi mai frumos, în deplină armonie, în echilibru?! Zilnic fac schimbări mici, în bine, schimbări care să dea valoare unei stări de fapt, unei acțiuni, apoi vine realitatea peste noi, ne mai ciufulește puțin... Ne supărăm, ne revenim și o luăm de la capăt.

     

Hristos a înviat!

    Vă doresc să fiți sănătoși, fericiți și să petreceți sărbătorile acestea frumoase alături de cei dragi!

 

Idei de post

Tocăniță de cartofi cu usturoi verde, salată de primăvară 

Supă cremă de linte, crutoane (coapte în casă)

Salată orientală (cartofi, morcovi fierți, ceapă roșie, măsline)

Orez cu legume (ceapă, ardei, morcovi, spanac, suc de roșii), salată 

Cartofi ,,prăjiți" neprăjiti (la cuptor), salată 

Fasole bătută 

Gustări (goji, prune uscate, fistic, caise uscate)

P.S.: Voi mai adăuga pe parcursul săptămânii ceea ce reușesc să pregătesc.