Sunt puțin ruginită. Cu mare greutate, mi-am amintit parola blogului și cu o aproximativă imposibilitate de exprimare...m-am apucat de scris.
Nu mai știu ce mai faceți. Nu v-am mai citit de multă vreme. Zilele acestea calde și lungi ne-au ținut mai mult în aer liber. S-a reunit gașca de la bloc și, implicit, gașca părinților. Dacă anul trecut îmi petreceam timpul liber stând la cratiță și făcând o veșnică curățenie, anul ăsta...sunt în stare să rup ușa, înaintea copilului. Ceea ce e grav!
Azi am mers pe jos la job. Am ajuns în aproximativ jumatate de oră, ocazie cu care am inventariat toți corocodușii de pe traseu. Bine...și toate mâțele. De anul trecut am o pasiune aproape bolnavă pentru fructe crude, cât mai acre. Anul acesta însă, ori cineva îmi împărtășește pasiunea, ori rodul nu e atât de bogat. Nu contează, e plăcut să mergi la job pe jos (spuse o ex-navetistă).
Duminică mă prezint la vot, dar nu precum cetățeanul turmentat. Pentru prima oară m-am apucat de citit și de discutat politică cu semenii. Nu mai vreau ca persoane cu un slab nivel al înțelegerii (cu studii superioare finalizate, de cele mai multe ori) să decidă viitorul acestei țări. De analfabeți ce să mai spun...sunt prea numeroși.
