Mozaicul lunii Iulie

 

Marea verde

   O imagine de-acasă, una care mă liniștește pe deplin. O mare de verdeață, de liniște, de firesc... Un loc de repaos, un loc de meditație, un loc care vindecă tot ceea ce oamenii au scrijelit în inima mea. Oameni apropiați căci ei știu a răni cel mai bine...

   Tu ai un astfel de loc?

Mara, de Ioan Slavici

Sursa foto

,,Sunt săraci, sărăcuții, că n-au tată; e săracă și ea, c-a rămas văduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase când se duce la târg? Cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seara fără că să-i vadă?''

,,Apoi, după ce a mai băut o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete, ea pune la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică."

,,Și chiar Mara să fii te noi când simți că e bine să fii om în lumea aceasta, să alergi de dimineață până seara și să știi că n-o faci degeaba."

,,Asta nu era cu putință: neam de neamul ei n-a fost om smerit; toți creștini adevărați!"

,,(...) copiii sunt oameni și ei și se simt mulțumiți când văd umilirea celor ce prea repede se înalță. Dar Costi, pui de om și el, nu voia să fie umilit."

,,Nu-i nimic mai iute decât gândul, iar vorba poartă gândul dintr-un om în altul."

,,Se simte omul care are și-l vezi cât de colo pe cel ce se simte."

,,Și dacă n-ar fi alta, e în lumea asta și bine, și rău."

,,Să râzi când îți vine să plângi și să plângi numai când vezi pe alții plângând."

,,Iară Națl era om tânăr și nimic nu e în tinerețe mai ademenitor și mai plin de farmec decât gândul de a trece așa - tu de capul tău prin lume."

,,greu se desparte mama de copilul ei, mai ales când unul singur are."

,,Norocul nu umblă târâș, ci zboară pe aripi iuți si-ți iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale: degeaba îl cauți când nu-l găsești; degeaba fugi când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău, și chiar de nu l-ai cunoaște tu pe el, te cunoaște el pe tine și nu te părăsește."

,,Așa vin lucrurile în lumea aceasta: pleci în neștiute și te miri unde ajungi; te-apucă - așa din senin - câteodată ceva, și te miri la ce te duce. Omul are data lui și nici în bine, nici în rău nu poate să scape de ea; ce ți-e scris are neapărat să ți se întâmple; voința lui Dumnezeu nimeni nu poate s-o schimbe." 

,,(...)omul adevărat vrea și face."

,,Datoria să ți-o plătești la timp, căci are și ea rostul ei și nu stă dac-o lași nebăgată în seamă, în amorțire, ci mișcă și crește de n-o mai poți stăpâni în cele din urmă."

 

Luna de foc

    Am încheiat cu bine ,,luna de foc" a examenelor. Cu împăcare, afirm că am făcut tot ce a ținut de mine, în contextul dat, iar acum aștept ,,cumințică" să se așeze lucrurile așa cum trebuie. Îmi doresc să fiu plăcut surprinsă deoarece ultimii 3 (sau chiar 4) ani din viața mea au fost foarte încărcați, plini de provocari, m-au sleit practic de puteri. 

      Am avut multe momente de renunțare, multe, multe episoade de plâns, dar și momente în care mi-am analizat stările, momente în care m-am rugat, momente în care m-am ridicat în picioare, deși tot efortul meu părea a fi în zadar. 

      Au fost și perioade în care mă împiedicăm la tot pasul (uneori la propriu), perioade în care interpretam ,,ghinioanele" ca pe niște semne rele. Uneori îmi mergea atât de rău totul, încât mă pufnea efectiv râsul... Mi se părea totul absolut ireal. 

  Dar cu oamenii potriviți în preajmă, cu rugăciune, cu încăpățânare, am ajuns, în cele din urmă, în punctul în care mă aflu acum. Eu sunt nemulțumită, de fel, însă, recunosc, sunt mândră de mine în aceste clipe! În sfârșit, afirm asta!