17 septembrie 2022

Septembrie


    Începutul toamnei a venit cu schimbări: o altă rutină, noi responsabilități, noi griji. În prima zi de școală am alergat (la propriu) între locul meu de muncă și școală. Am avut impresia că trebuie să mă teleportez la propriu. Cu sprijinul colegelor, această ,,teleportare" a fost posibilă. Am reușit să fiu aproape de fetița mea în prima zi de școală și să trăiesc (alături de ea) emoțiile acestui început.
     Festivitatea de deschidere a anului școlar a fost pe sufletul meu. Și-am văzut câteva la viața mea. De asemenea, am fost profund impresionată de modul de organizare, de maniera în care doamna învățătoare i-a primit pe copii, de experiențele de învățare pe care a reușit să le creeze. Sofia s-a acomodat mai repede decât mine, atât cu programul, cât și cu noul statut. Este responsabilă, atentă și interesată de tot ce se întâmplă.
       Eu însă...aș mai avea nevoie de puțin timp pentru a mă acomoda și de o mai bună organizare pentru a nu mai alerga de colo-colo (fără căpătâi). Uneori mă gândesc la asta, oare părinții (care sunt sau care se simt nepregătiți) nu se autosabotează puțin??? Sau, mai rău, nu sabotează adaptarea ori parcursul copilului???
        Sofia ,,m-a trezit din somn'' spunându-mi că părinții trebuie să își lase copiii la poartă și că a venit momentul în care trebuie să arăt că am încredere în ea. Am confirmat, cu lacrimi în ochi, apoi m-am furișat ca orice părinte nesigur după un colț, după un copac, după un tufiș pentru a mă asigura că odorul a nimerit corpul de clădire. (Vorba aceea: Urmăriți-mă și pentru alte sfaturi privind comportamentul normal!) 
      
      
        


 

21 august 2022

09 august 2022

06 august 2022

Un alt sine



           Sezonul 1 (8 episoade)

      Serialul turcesc care e la modă zilele acestea ridicând câteva probleme de natură psihologică mi s-a părut interesant, drăguțel. În consecință, vi-l recomand. Trei prietene, într-o anumita conjunctură a vieții, se desprind de oraș, și cercetează rădăcinile problemelor lor spirituale. Este vorba despre acel pattern, acel model care se repetă din generație în generație, despre diferite evenimente traumatizante prin care au trecut rudele lor, evenimente care au răsunet în viața lor de-acum. Istoria se repetă așadar, într-un mod dureros, dar iată că au șansa de a cunoaște un domn care le însoțește în călătoria aceasta de descoperire.

      Este un film cu o mare încărcătură, cu un subiect amplu și cu multe abordări. Ridică problema unei instanțe a psihicului despre care Freud a scris foarte mult (și bine) - Inconștientul, acea ,,cutie neagră'' din care nimic nu se șterge, dar care ne influențează viața semnificativ.

  E un film despre oameni, despre relații. Ne învață să fim sinceri cu noi înșine, cu ceilalți, să avem grijă de sufletul nostru, să căutăm echilibrul în toate. Este drăguțel, merită urmărit, cu precizarea că ,,în filmul nostru'' de zi cu zi nu e niciodată atât de simplu...

Another Self (Netflix) - Trailer

05 august 2022

My Summer Holiday

 

     Cum spuneam, în primele zile de concediu nu m-am simțit deloc bine. Am stat multe ore în pat, m-am odihnit și-am urmărit câteva filme.

     În cursul săptămânii am fost într-o continuă mișcare. Luni am mers cu Sofia la ședința cu părinții, prilej cu care a cunoscut-o pe doamna învățătoare (pe care a îndrăgit-o din prima), a văzut sala de clasă, curtea școlii etc. Am mers apoi la cumpărături și am luat primele rechizite de pe listă.

    Miercuri ne-am plimbat împreună pe faleză, am stat pe malul Dunării, apoi ne-am retras la umbră pentru a asculta muzică. Am mâncat înghețată artizanală și ne-am făcut planuri pentru zilele următoare. Mi-am dat seama că iubesc acest oraș. E drept că sunt multe lucruri care pot fi schimbate în bine, dar e mare lucru să te simți în largul tău într-un anume loc. Faptul că e un oraș pe malul Dunării pentru mine contează foarte mult. Îmi atenuează dorul acela de ,,acasă'', un dor pe care îl port cu mine pretutindeni.


    Joi am mers la Bibliotecă. Sofia a primit primul său permis, iar eu mi l-am reînnoit pe al meu. Ea va intra în clasa pregătitoare, iar eu în clasa pregătitoare de Licență. Așa că am plecat de acolo cu brațele pline de cărți. Știam că o să fie fascinată de acel loc, de aceea mă bucur că am așteptat momentul potrivit pentru a-l vizita. În grupa mare, activitatea zilnică pornea întotdeauna de la o poveste, astfel că, plimbându-mă cu ea printre rafturi, am fost uimită să aflu câte titluri cunoaște, câte povești, câte personaje... Și-a dorit să recitească două dintre cele patru cărți pe care le împrumutasem. 



    Astăzi ne-am plimbat prin Grădina Botanică, un loc deosebit de frumos în orice anotimp. Am vizitat grădina japoneză, grădina senzorială, am admirat florile și am mers să vedem peștișorii. Bineînțeles, la final, ne-am oprit la magazinul de suveniruri. După plimbare, am mers din nou (după cum bănuiam) la Bibliotecă pentru a înapoia cele patru cărți și pentru a împrumuta altele. Mi-ar plăcea ca vacanțele noastre să fie mai lungi, să ne putem plimba mai mult, să ne putem odihni mai mult. Mă bucur că am făcut o tradiție ca în zilele libere să mergem undeva împreună, să mâncăm ceva delicios, să facem lucruri pe care, în mod obișnuit, le tot amânăm. Deși îmi planificasem, pe zile, o curățenie, o debarasare de zile mari, a trebuit să fac totuși o alegere mai înțeleaptă și să petrec timpul într-o altă manieră... Și nu regret deloc!
     Cam așa s-a scurs prima săptămână din concediul meu și din vacanța Sofiei. Îmi doresc în continuare zile liniștite. O vară frumoasă vă doresc!




     

                        





 

31 iulie 2022

Sfârșit de Iulie


 

    Vineri am luat vacanță, o vacanță după care tânjeam. Am acumulat multă oboseală și lucrul acesta începea să fie cât se poate de evident. Ieri și azi nu am putut face prea multe pentru că o stare generală de rău m-a cuprins: dureri în gât, nas înfundat, slăbiciune, frisoane etc. Toate planurile mele de weekend fiind compromise, am decis să dorm pe săturate și să urmăresc câteva filme. 

    Mâine vom avea prima ședință cu părinții și va trebui să mergem la școală pentru a ne cunoaște, pentru a discuta probabil despre uniformă, rechizite și altele... E oficial, sunt mamă de școlăriță. E uimitor cum trece vremea (fără să realizăm). Parcă mai ieri scriam pe blog despre bebelușeală ori despre adaptarea la creșă, iar azi vă scriu despre o nouă etapă.

     Ieri am urmărit ''Purple hearts", un film de dragoste cât se poate de emoționant, un film despre valurile tinereții, despre procesul de maturizare (care intervine uneori forțat), un film despre despărțire și regăsire. Vi-l recomand, așadar, chiar dacă se va lăsa cu lacrimi. De asemenea, filmul acesta îmi amintește de ''Dear John". Vizionare plăcută!

Purple Hearts - Trailer

Dear John - Trailer