Sursa: Pinterest
La începutul anului 2022 am avut un sentiment foarte bun. Mi se părea că pandemia este pe sfârșite și că viețile noastre vor reveni la normal. Mi se părea că frica, nesiguranța se vor risipi undeva în neant, iar noi vom duce vieți tihnite, plăcute.
Să zicem doar că singura dată când am avut o viziune frumoasă asupra viitorului, a izbucnit un război! În acea zi eram la facultate, cerul era plin de nori, iar facebook-ul explodase de-a binelea cu tot felul de imagini incredibile. M-am ridicat brusc și le-am spus colegelor că eu plec să-mi strâng copilul în brațe. Mi se părea atunci că nu mai ajung la destinație. Șoferul de taxi tot greșea drumul, traficul era haotic, atmosfera greoaie. Nu o să uit vreodată neliniștea aceea și nerăbdarea. Neliniștea aceea nu s-a stins, am păstrat-o bine într-un colț al sufletului. Uneori mi-a dictat stările, alteori reacțiile. Au fost și momente în care am așezat pe ea un mileu și o vază cu flori. Și-am bravat!
Spre finalul acestui an, sănătatea mea a avut de suferit. Nu am avut parte de probleme grave, dar erau multe, întrepătrunse și destul de supărătoare. De Crăciun luam trei tratamente, iar fetița făcea febră în fiecare noapte. Nici nu știu când au trecut primele zile de vacanță, pare că totul s-ar fi derulat rapid, ca-ntr-un vis... Am decis să mă bucur totuși de locul frumos în care mă aflam.
Mâine e ultima zi din acest an atât de ciudat! Nu-mi doresc decât să se termine. Să se spele toate durerile, să se curețe toate neliniștile, să se ducă toate problemele!
Anul ce va veni va fi foarte dificil pentru mine. Îmi doresc să fiu o mamă mai bună, o soție mai echilibrată, un profesionist în domeniul pe care l-am ales și, bineînțeles, absolventă...