.jpg)
Am preluat ideea mozaicului de la Irina (Dulce Casă), mozaic în care încerc să ,,prind'' câteva imagini sugestive din luna care tocmai se încheie.
Noiembrie a zburat, cum îmi și imaginam, fără să simt. Nu am avut timp pentru odihnă, timp pentru reflecție, timp pentru redresare. Totul s-a derulat cu o viteză amețitoare.
Fetița mea a împlinit 7 ani și, deși vremea a fost ranchiunoasă, am putut organiza ceva la bloc (conform tradiției din cartierul nostru).
Câteva zile mai târziu, ne-am pomenit sufocați de emoții la primul concurs de dans al Sofiei. Cea mai mare gafă am comis-o, evident, eu atunci când, în încercarea de a-i pregăti pe cei mici pentru un eventual eșec, am gândit cu voce tare: Și voi vreți să luați trofeul așa din prima, de la prima participare, nu?!
Astfel că după premiere, grupul Sofiei urca treptele cu trofeul în aer, medalii, diplome și toate cele. Mno... Amintiți-mi o altă formulă de încurajare căci pare-se viața e ironică tare!
A urmat un curs intensiv la care m-am înscris benevol și pe care am crezut că nu-l termin. Oboseala se instalase de-a binelea, iar termenele limită la diferite proiecte se tot acumulaseră.
