Începutul toamnei a venit cu schimbări: o altă rutină, noi responsabilități, noi griji. În prima zi de școală am alergat (la propriu) între locul meu de muncă și școală. Am avut impresia că trebuie să mă teleportez la propriu. Cu sprijinul colegelor, această ,,teleportare" a fost posibilă. Am reușit să fiu aproape de fetița mea în prima zi de școală și să trăiesc (alături de ea) emoțiile acestui început.
Festivitatea de deschidere a anului școlar a fost pe sufletul meu. Și-am văzut câteva la viața mea. De asemenea, am fost profund impresionată de modul de organizare, de maniera în care doamna învățătoare i-a primit pe copii, de experiențele de învățare pe care a reușit să le creeze. Sofia s-a acomodat mai repede decât mine, atât cu programul, cât și cu noul statut. Este responsabilă, atentă și interesată de tot ce se întâmplă.
Eu însă...aș mai avea nevoie de puțin timp pentru a mă acomoda și de o mai bună organizare pentru a nu mai alerga de colo-colo (fără căpătâi). Uneori mă gândesc la asta, oare părinții (care sunt sau care se simt nepregătiți) nu se autosabotează puțin??? Sau, mai rău, nu sabotează adaptarea ori parcursul copilului???
Sofia ,,m-a trezit din somn'' spunându-mi că părinții trebuie să își lase copiii la poartă și că a venit momentul în care trebuie să arăt că am încredere în ea. Am confirmat, cu lacrimi în ochi, apoi m-am furișat ca orice părinte nesigur după un colț, după un copac, după un tufiș pentru a mă asigura că odorul a nimerit corpul de clădire. (Vorba aceea: Urmăriți-mă și pentru alte sfaturi privind comportamentul normal!)
La multi ani! pentru astazi, pentru Sofia
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
ȘtergereAlerg așa de un an... De multe ori uit și să respir. Mă trezesc după secunde bune că nu am tras aer în piept. :))
RăspundețiȘtergerePe noi părinții nu ne-au lăsat niciodată să intrăm în școală cu copiii, ci doar până la poartă, indiferent de școala la care-au fost.
Un an școlar ușor vă doresc!
De mâine și noi îi vom lăsa la poartă. Perioada de acomodare s-a încheiat.
ȘtergereȘtiu ce zici. Noi trăim cu emoție dublă orice moment din viața lor. 🤗🤗
RăspundețiȘtergereDa...
ȘtergereAi fetita mare|! Mult succes la scoala si la gasirea unei rutine care sa te avantajeze si pe tine.
RăspundețiȘtergereÎncerc, încerc! Mulțumesc!
ȘtergereA sosit deja întâlnirea Sofiei cu școala ? Când a zburat timpul ?!
RăspundețiȘtergereCâtă emoție ! Câtă grijă ca totul să pornească bine ! Te înțeleg -- mi-aduc aminte câtă grijă am avut când surioara mea (mai mică cu 10 ani ...😃) a început școala...
Vă doresc multă sănătate și succes în activități !
Pupici (pentru tine și Sofia) ❤❤ !
Mulțumim! :)
RăspundețiȘtergereBeautiful blog
RăspundețiȘtergereBeautiful blog
RăspundețiȘtergereOooh, ce tarziu ajung, tocmai la o astfel de postare! A fost cu probleme Blogger si nu am vazut in timp "util"...
RăspundețiȘtergereCu bucurie am citit randurile tale! Cred ca imi pot imagina emotiile (macar un pic!) :)
Maaare figura esti! :)) Dupa un copac, dupa un tufis...! :)) Dada, comportament normal! Dar chiar e normal, in "conditiile" date. Macar, tu faci ceea ce simti, altii poate ca ar vrea sa se "strecoare" dar se abtin... parinteste. :)
Sa fiti sanatosi! Succese! <3
Aici scoala, nu gradinita, incepe foarte devreme.Prin lege, in anul scolar in care copiii fac 5 ani, ei tb sa fie in scoala. Sa ii vezi cum trag servietele dupa ei, ii predam la gard, nici un parinte nu are voie in curte.Ce mi se pare frumos e ca directorii de scoala intampina copiii dimineata, salutandu-i pe fiecare in parte. Lucruri mici care insa fac experienta scolii mai frumoasa.
RăspundețiȘtergere