Sfârșit de Iulie

 

    Vineri am luat vacanță, o vacanță după care tânjeam. Am acumulat multă oboseală și lucrul acesta începea să fie cât se poate de evident. Ieri și azi nu am putut face prea multe pentru că o stare generală de rău m-a cuprins: dureri în gât, nas înfundat, slăbiciune, frisoane etc. Toate planurile mele de weekend fiind compromise, am decis să dorm pe săturate și să urmăresc câteva filme. 

    Mâine vom avea prima ședință cu părinții și va trebui să mergem la școală pentru a ne cunoaște, pentru a discuta probabil despre uniformă, rechizite și altele... E oficial, sunt mamă de școlăriță. E uimitor cum trece vremea (fără să realizăm). Parcă mai ieri scriam pe blog despre bebelușeală ori despre adaptarea la creșă, iar azi vă scriu despre o nouă etapă.

     Ieri am urmărit ''Purple hearts", un film de dragoste cât se poate de emoționant, un film despre valurile tinereții, despre procesul de maturizare (care intervine uneori forțat), un film despre despărțire și regăsire. Vi-l recomand, așadar, chiar dacă se va lăsa cu lacrimi. De asemenea, filmul acesta îmi amintește de ''Dear John". Vizionare plăcută!

Purple Hearts - Trailer

Dear John - Trailer

Mozaicul lunii Iulie

 

Food Time

•  Paste cu sos, cașcaval;
• Ardei copți în sos de roșii;
• Înghețată Carte D'or (cumpărată) - minunată 
• Ghiveci de legume 
• Porumb fiert
• Fructe de sezon

  

Cu gândul la vacanță

Pinterest

    Salutare, dragilor!

  Jumătatea acestui an s-a scurs deja, iar eu simt nevoia să fac un soi de bilanț. Deși am avut un sentiment bun cu privire la 2022, realitatea m-a surprins foarte mult (cu un război la granița României, cu continuarea unei pandemii și o criză economică pe cinste). Ultima nu mă mai sperie. De când mă știu, atât am înțeles din mesajul politic: Trebuie să strângem cureaua! E un fel de deviză a românilor, astfel că, în ciuda măririlor săptămânale a prețurilor, noi continuăm să supraviețuim și să găsim resurse.

    În plan personal, aș minți sau aș exagera dacă aș spune că am avut parte de un an dificil. A fost anul în care m-a copleșit iubirea iezișorilor mei de la grădiniță, a fost un an cu satisfacții și cu momente fericite. A fost un an în care, printre picături, m-am preocupat și de mine însămi, un an în care dezamăgirile mele, lecțiile mele nu au mai fost atât de dureroase.

    Am o singură nereușită, o restanță la Educație Fizică. Din cauză că n-am avut suficiente prezențe la seminar nu ni s-a permis intrarea în examen. Pe moment, am perceput lucrul acesta ca pe o nedreptate, daaaaar, în realitate, la momentul acela anularea unui examen mi-a prins foarte bine. Am trecut, cu greu prin sesiune, asta pentru că se suprapuneau termenele limită pentru încărcarea unor teme pe platformă, prezentarea unor materiale peste niște examene. Nu mai vorbesc de practica pedagogică... Și n-ar fi fost totul atât de solicitant, dacă m-aș fi aflat în alt moment al vieții. Am suferit pe moment, cum ziceam, însă...privind în urmă, nu mi se mai pare totul atât de ,,neconceput''. 

    Mi-amintesc că, ,,în tinerețile mele'', lipseam la unul dintre examene pentru că nu-mi doream să mă prezint oricum. Mergeam, din proprie voință, în prima sesiune de restanțe fără mustrări de conștiință.  Cam asta voi face luni...

    De asemenea, peste o săptămâna va începe și concediul meu, concediu care știu că va trece foarte repede, dar de care am nevoie ca de aer. Am nevoie de o perioadă de refacere, de odihnă, de liniște. 

    Cum fu la voi până acum?!

    

De weekend

• Crap la cuptor, cartofi fierți, pastă de usturoi, mămăligă 
• Fructe de sezon (caise, prune) 
• Plăcintă de mere cu nucă 
• Tocăniță de mazăre, salată de varză roșie
• Compot de vișine, caise
• Plăcintă de brânză sărată 

 

De vară

* Salată (ton, porumb, salată verde, ceapă roșie, roșii, crutoane) 

* Mic-dejun: pastă de avocado (avocado, zeamă de lămâie, sare, măsline) și roșii 

* Crap la cuptor, sos de usturoi cu roșii coapte, mămăligă 

* Crutoane făcute în casă (bucățele de pâine, ulei de măsline, piper, cimbru) 

* Cartofi cu ouă la tigaie, salată de varză roșie 

* Salată de roșii, brânză 

 

Toscana

 

   Un bucătar perfecționist din Danemarca trebuie să revină pe meleagurile natale, după moartea tatălui său, pentru a rezolva câteva ,,probleme'' de natură administrativă. 

    Află cu acest prilej că nu i-a fost indiferent părintelui său. Se îndrăgostește de Sofia, o fată crescută la moșia tatălui, o fată autentică, modestă care are nevoie de a se desprinde pentru o perioadă de acel loc pe care îl iubea. Vă recomand acest film! 

  

Stare

 

Pinterest

    Nu mai am vârsta la care mai pot vedea unicorni alunecând pe-o rază, nu mai sunt ușor de dezamăgit sau ușor de rănit. Deși nu credeam c-o să se întâmple asta vreodată, iată că procesul (ireversibil) de maturizare include câteva bonusuri. Am rămas însă cu aceeași sensibilitate la teatralitate, cu aceeași revoltă atunci când sesizez nedreptatea, cu alergie la indolență. Câteva riduri în plus, o oboseală care, de multe ori, mă amuză. Regrete...câteva. Visuri...o mână. Poate și cu ceva mai multă recunoștință!

Prințesa spaniolă

 

Sursă foto

     De curând am terminat de urmărit pe Netflix un serial istoric captivant (Prințesa spaniolă). Este vorba despre destinul tragic al unei regine, Caterina de Aragon. 

    Și dacă vă gândiți că puterea vine la pachet cu nenumărate beneficii, să știți că ea vine și cu neajunsuri pe măsură: dușmani cel puțin la fel de puternici, intrigi, nedreptăți, dizgrație, izgonire și lista poate continua. Aș spune că pe cât de înalt îți e zborul, pe atât de dureroasă poate fi căderea!

        

      

Hello, July!

Pinterest

    Iulie a venit cu zile calde, prea calde, sufocante. De câteva zile eu și Sofi mergem pe jos la grădiniță, plimbarea pe malul Dunării dis-de-dimineață este revigorantă. La întoarcere însă, grăbim pasul și căutăm umbra, în parc nu putem zăbovi.

  Muncim mult zilele astea și nu avem timp pentru mici bucurii. Uneori este frustrant, alteori ne considerăm norocoși că suntem totuși împreună și că avem șansa de-a avea un loc de muncă într-o țară în care e din ce în ce mai greu să trăiești.

    Îmi doresc zile mai bune, zile lipsite de griji, zile în care să mă pot plictisi. Am și uitat cum e să fii plictisit...