19 septembrie 2021

Happy Fall


     Toamna a sosit fără să conștientizez acest lucru. Am fost atât de prinsă cu ale mele, încât nici nu am sesizat trecerea timpului.
     În august am avut șansa de a merge nestingheriți într-o vacanță frumoasă în Bulgaria. Nestingheriți pentru că, la momentul acela, nu existau restricții de călătorie. M-am ocupat personal de alegerea locației (ghidându-mă după poze și recenzii), omițând un amănunt foarte important: stațiunea în sine. Când răul fusese deja făcut, soțul meu a propus să ne concentrăm mai mult pe aspectele pozitive și, mai ales, pe ceea ce putem face pentru a pleca acasă cu amintiri plăcute. Așa am descoperit un colț de lume de o frumusețe aparte (Nessebar Old Town). 
      Spre finalul lunii, am participat la întâlnirea foștilor mei elevi cu prilejul împlinirii a zece ani de la absolvire. Deși mă aflam într-o prioadă destul de dificilă, am făcut tot posibilul să ajung la eveniment, lucru care m-a bucurat nespus și care m-a încărcat pozitiv pentru încă zece ani. S-a lăsat cu îmbrățișări, cu râsete, cu lacrimi, cu depănat de amintiri - acel soi de amintiri pe care doar din liceu îl poți culege. M-am bucurat să aflu cum m-au perceput elevii mei la vremea aceea, să aflu că supriza pe care le-am pregătit-o la final de an școlar a însemnat foarte mult pentru ei. Totodată mi-am revăzut foștii profesori, foștii colegi de serviciu. A fost un moment absolut savuros!
    Începutul de toamnă m-a surprins cu cu un job nou, un job frumos, pe placul meu și potrivit așteptărilor mele, nevoii mele de sens.

        Desigur că am avut parte și de momente urâțele, de dezamăgiri, de supărări, dar cred că e mai bine să lași viața să se întâmple pur și simplu.

      Pupici!


      

19 august 2021

Un nou răsărit


    Vacanța noastră s-a încheiat acum câteva zile. Ne-am bucurat când am ajuns acasă, chiar dacă locurile vizitate ne-au impresionat în mod plăcut determinându-ne să ne facem noi planuri de călătorie (pentru când o fi).
      Deși sunt un pic în 'stand by', am mintea destul de ocupată deoarece trebuie să mă ocup de foarte multe aspecte care mă vizează în mod direct. Un lucru frumos de care-am avut parte a fost invitația la întâlnirea de 10 ani a primei mele promoții. Deși sunt foarte ocupată, voi face tot posibilul pentru a merge (sunt oameni și locuri de care mă leagă amintiri frumoase). 
      Vara este pe terminate, toamna își va face simțită prezența în curând. Un început frumos vă doresc!
 

01 august 2021

Vacanță


     În sfârșit, sunt în vacanță, o vacanță îndelung așteptată! 
         Ultimele zile la serviciu au semănat cu o cursă în adevăratul sens al cuvântului, iar eu...cu un atlet gata sa se-mpiedice înainte de linia de finish. 
     A fost un an... Uhhhhh! Dar s-a încheiat, asa cum toate se încheie la momentul potrivit! 

 Deși munca mea, sinceritatea mea, argumentele, cunoștințele mele în domeniu nu au fost apreciate, am rămas cu câteva lecții tipărite direct pe suflet:
- Oricât de apropiat ți-ar fi un om, oricât de bine ar părea ca te cunoaște, tot mai găsește răgaz și disponibilitate pentru a te judeca! 
- Fiecare om vorbește din propria sa experiență. Oamenii sunt diferiți, circumstanțele sunt diferite. Nu exista situații identice. 
- Ambalajul poate să încânte, poate produce bucurie, dar rămâne fără valoare când este îndepărtat. 
- Cel mai mare bine pe care ți-l poți face: sa ai mereu încredere în tine! 
- Viata, în ansamblul ei, nu e o lupta, zbatere, ci o șansă la fericire! 
- Oamenii, oportunitățile, lucrurile pe care nu le apreciezi, se îndepărtează încet și sigur de tine. 


Mozaicul lunii iulie

  

    Idee preluată de pe blogul Irinei (Dulce casă). 
 

11 iulie 2021

Podul

 


Pinterest

    De prea multă vreme am impresia că traversez un pod, un pod cu scânduri putrede, un pod cu tot felul de fisuri, de pericole. Uneori mă dezechilibrez, alteori fac câțiva pași înapoi, dar cumva mâinile mele se încleștează în jurul funiei vechi, roase. Și-mi continui drumul pentru că așa simt, pentru că istoria mea de viață mi-a arătat, în nenumărate rânduri, că nimic nu e întâmplător, chiar dacă uneori așa pare. 


08 iulie 2021

Călătoria


Pinterest

    O bună bucată din viață ,,am înaintat'' considerându-mă mică, insuficientă, imperfectă. Reușitele mele au fost întotdeauna minimalizate - o reflexie a norocului, a șansei, nicidecum a muncii, a efortului susținut, a meritului personal. Teama de eșec, teama de a nu mă ridica la un anumit nivel, teama de a nu plăcea, teama de a nu fi luată (neplăcut) prin surprindere etc. m-au determinat să pășesc în viață pe cioburi de sticlă (imaginare, ce e drept), cioburi care m-au rănit și mi-au încheiat călătoria înainte de a o începe cu adevărat.
    Am ajuns într-un punct în care, dincolo de toată epuizarea care mă stăpânește, pot spune: am avut un an foarte greu căruia i-am ținut piept. Aproape binișor! 
    Și tocmai pentru că am sesizat că această mentalitate este nefructuoasă, am decis să o iau un pic în direcția inversă. Ce-ar fi dacă nu m-aș mai desconsidera atât de mult, ce-ar fi dacă aș munci până mi-aș atinge propiile țeluri, ce-ar fi dacă m-aș iubi pentru ceea ce sunt, pentru umbrele mele, pentru sclipirile mele, pentru întreaga mea devenire?!!!
    Asta vă sfătuiesc și pe voi, dragilor, asta mi-au cântat-o apropiații mei (în nenumărate rânduri), asta voi face de-acum înainte!

 

05 iulie 2021

Zile de vară

 


Sursă foto: Pinterest

    Așa cum preconizam la început de an școlar, postările mele au fost sporadice și, în mare parte, referitoare la munca mea de zi cu zi. Nu am călătorit foarte mult în comparație cu anul trecut și nu am avut multe momente de relaxare. Dimpotrivă!
    La facultate, cursurile și seminariile s-au desfășurat online. De asemenea, tot online am susținut examenele la sfârșitul primului semestru. În ciuda așteptărilor, nu a fost deloc simplu (cel puțin, pentru mine). Am pierdut mult timp pentru a înțelege cum funcționează platforma ori pentru a ne adapta la cerințele fiecărui profesor în parte. Examenele au fost destul de stresante deoarece, pe lângă emoțiile aferente, s-au făcut simțite și cele legate de tot ce înseamnă tehnologie (căderea netului, restartarea computerului, uitarea parolei). Nu de puține ori am simțit că pic din picioare. Nu de puține ori am zis: ,,Hey, sunt prea bătrână pentru chestia asta!"  Cu un strop de voință însă și cu multă susținere din partea soțului și a câtorva colege de-ale mele, am reușit să trec puntea cu bine.  
     În cel de-al doilea semestru, deși predarea s-a desfășurat online, examenele s-au susținut în bancă. Old school, baby! De asemenea, am predat două lecții în manieră tradițională (în sala de clasă). Deși la început mi-am făcut o mulțime de griji legate de acest aspect, soțul meu mi-a spus că mă voi simți la catedră așa cum se simte peștele în apă. În momentul în care stăteam cu un ochi pe ceas și cu unul pe proiectul didactic, mi-am adus aminte de vorbele lui. Așa că m-am îndepărtat de hârtii și m-am apropiat de copii. Am susținut astfel două lecții frumoase (Educație civică și AVAP) pentru care am primit notă maximă atât din partea învățătoarelor, cât și din partea doamnei mele profesoare.
      Dacă practica a decurs bine, nu același lucru îl pot spune despre rezultatele obținute la examenele scrise. În contextul actual, faptul că sunt integralistă contează enorm pentru mine, dar frustrările mele legate de note sunt mari. Mi-aș dori să am mai mult timp la dispoziție pentru a învăța, pentru a lua cuvântul în cadrul unui seminar, de exemplu. Am observat însă că toată lumea are frustări. Colegele mele mai tinere ,,tânjesc" după limbaj de specialitate și solicită să ,,nu fie băgate în aceeși oală" cu persoanele care lucrează deja în sistem. Eu cred însă că, indiferent de vârstă ori de momentul vieții în care ne aflăm, suntem în avantaj - avantajul timpului ori avantajul experienței. Eu tânjesc după timp și, recunosc, întreaga mea formare de până acum a constituit asul din mânecă, cartea salvatoare (pe care am scos-o la interval de nenumărate ori). 
      Serviciul m-a acaparat și mi-a generat stări de anxietate și insomnii. De multe ori mi s-a atras atenția că sunt cu gândul...plecat departe! Plecat spre meleagurile creativității și a scenariilor didactice. Și nemulțumirile, Doamne, cum e cu nemulțumirile astea! Este dificil să trăiești astfel... 

        Spuneam la începutul anului ca pe 2021 nu l-am perceput ca pe un început, ci ca pe o continuare a lui 2020. Asta simt și acum - în cea de șaptea lună...

         
       Aseară am urmărit un film simpatic - Pastila magică (Netflix). Simpatic pentru că mereu am zis că am nevoie de una, de un tratament cu efecte imediate, miraculoase. O singură pastilă care îți poate schimba viața! Eroina, într-un moment dificil al vieții, decide să testeze medicamente în schimbul unei sume de bani. Încă de la prima pilulă, apar schimbări în bine pe toate planurile. Devine o persoană relaxată, încrezătoare, atentă la propriile nevoi. Deși condițiile de mediu nu se schimbă, ea înflorește de la o zi la alta. La finalul tratamentului, află că a fost în grupul de pacienți cărora li s-a administrat pastila placebo. M-am regăsit în multe dintre situații. Este incredibilă forța psihicului nostru! 

     Cam atât am avut de scris pentru astăzi. Sper să îmi fac mai mult timp pentru lucrurile care contează pentru MINE! Să ne-auzim cu bine!
 

         

  
       

24 mai 2021

Examenele vietii


    În acest weekend plănuiam o drumeție, o ultima ieșire înainte de sesiune. Nu a fost sa fie! Un incident banal, un mic moment de neatenție ne-a făcut sa privim lung spre platforma care ne cara mașina. 
    O prietena mi-a spus ca as fi putut fi într-o situație și mai rea și, cumva, mi-a ridicat putin moralul. Cam asa a fost ultimul an: plin de incidente și de accidente. Fie din cauza unor promisiuni pe care nu le-am respectat, fie din cauza dezechilibrului în care ma scald de ceva vreme, starea mea pare sa atragă tot soiul de întâmplări neplăcute. Ma uit în jurul meu, observ ca și alții trec prin chestiuni similare. Ghinion, nici nu te mai poți victimiza cum trebuie zilele astea! 

   .... 

    Fix acu' un an purtam masti textile roz, groase și incomode. Ne făceam stocuri de alimente (pentru a evita drumurile în supermarketuri) și frământam (cu simt de raspundere) pâine. Spălam cu clor pardoseala atât în interior, cât și pe scara și de câteva ori pe săptămână dezinfectam balustrada și mânerele ușii de la întrarea în bloc (dar rămâne secretul nostru). 

   Nu știu de ce, dar acum ma simt mai rău ca atunci! 
      

23 mai 2021

Început?!


  Persoana de acum un an se îngrijea de sănătate, consuma numai alimente benefice și obișnuia sa meargă sau, după caz, sa alerge aproximativ 5 km/zilnic. Într-o zi si-a luat inima în dinți și s-a pregătit pentru admiterea la cea de-a doua facultate, și-a întocmit un CV și a părăsit mediul toxic în care lucra...pastrand o relație frumoasa cu oamenii de omenie și închizând uși în nas celor din a doua categorie. Persoana de acum un an râdea în hohote când i se spunea ca și-a pierdut mințile. Era curajoasa, încrezătoare, fericita... 

   A urmat o etapa dificila, cu schimbări, cu provocări, cu încercări de toate felurile. Au fost momente în care simțeam ca ma prăbușesc din cauza oboselii ori cand mi se părea ca totul e obscur, de neînțeles ori de neacceptat. 

    Iată-mă acum în fata celei de-a doua sesiuni, proaspăt coborâtă de pe unicorn și aproape îngrozită de zilele lungi și provocatoare care vor veni. Obosita, îngrijorată, nemulțumită... 

08 mai 2021

O excursie de-o zi

 Lacul Razim, Sarichioi (jud. Tulcea)





Cetatea Enisala (jud. Tulcea) și doi fotografi de elită (Sofia & Dan)




Cetatea Enisala, Lacul Razim


Mănăstirea Valea Teilor (jud. Tulcea)







Lacul Iacobdeal, Turcoaia (jud. Tulcea)













Data: 7.05.2021
Locație: județul Tulcea
Fotograf: Dan (ocazional...Sofia)