Bună dimineața!
Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place mult această în lună. În primul rând pentru că am devenit mamă (și ăsta chiar e cel mai frumos lucru de care am avut parte vreodată), în al doilea rând pentru că îmi amintește de o mână de oameni importanți pentru mine (care-și sărbătoresc zilele de naștere) și în al treilea rând pentru ceea ce ne oferă natura. Zile scurte, întunecate, zic unii... Zile liniștite care îndeamnă la odihnă și meditație, zic eu... În orice caz, zile în care ne amintim că totul este efemer, zile în care simți miros de ger și lemne arse. Și-ar mai fi și magia Crăciunului care începe să ne curpindă pe toți, în special, în cea de-a doua doua parte.
Despre oameni și emoții aș vrea să vorbesc astăzi...
Mulți confundă sentimentele cu emoțiile, am observat asta deja de aceea vreau să fac o mică precizare. Ambele concepte țin de afectivitate, însă primele sunt de durată, pe când celelalte îmbracă reacții de moment, reacții spontane la diferite situații. Atât sentimentele, cât și emoțiile sunt specific umane și ne ghidează acțiunile, gândurile cu mare precizie, oricât de mari și tari vrem să părem în ochii noștri. Omul este o ființă emoțională, de fapt întreaga lui viață se învârte în jurul emoțiilor și poate chiar în asta constă farmecul existenței noastre, nu-i așa?!
Mi-a luat ceva vreme să descopăr ce e în spatele unei emoții puternice, distructive. Mi-a luat și mai mult timp să accept, dar în momentul în care am reușit acest lucru, am simțit că mă aflu deja pe o treaptă superioară.
Imaginează-ți că ai o rană peste care pui un pansament frumos. Ea nu se vindecă, ci continuă să-ți producă durere. Chiar dacă nu mai e la vedere, știi că e acolo, o simți în fiecare moment. Cu rana asta treci prin viață, prin lume, o lume care trece prin experiențe de tot soiul. Și atunci tu trebuie să faci față unor cerințe, unor situații. Și deodată, surpriza serii...buuuuum!!!
Uneori te întrebi oare nu am fost prea dur, prea exagerat? Oare nu mi-am deteriorat o relație într-o clipită?! Sau, mai rău, de ce nu am reacționat? De ce nu am învățat din greșelile trecutului meu? De ce i-am permis să îmi mai facă o rană tot în acel loc vulnerabil?!!!
Cam așa stau treburile cu ,,infimele'' emoții care au un rol uriaș în viața noastră. Singurul lucru pe care aș vrea să îl reținem este faptul că trebuie să ne vindecăm rănile, că acest lucru nu se face peste noapte și că nu e o acțiune lipsită de disconfort (maxim). Dar dacă ai reușit, ești deja mai bine cu tine! Și ăsta e cel mai frumos dar pe care ți-l poți face ție însuți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu