Despre Măcin și ce înseamnă el...

 

Sursă foto

    Într-o postare recentă vă spuneam că traversez o perioadă de evaluare. Mulți profesori practică evaluarea continuă, ceea ce este destul de solicitant pentru noi, dar cu urmări favorabile pe termen lung. Facem un efort pentru a fi cât mai prezenți, cât mai activi, iar învățarea, de această dată, nu se face mecanic (cu o seară înainte de examen). În plus, interacțiunea cu profesorii, cu colegii este fantastică. Există școală online, spre uimirea tuturor. Timp să ai și disponibilitate!

    Pentru seminarul de didactică a geografiei, am avut de realizat o monografie a orașului natal. Am conspectat ceva, nu neapărat după rigorile unei lucrări științifice, ci mai degrabă pentru a-mi clarifica niște lucruri. Deși au existat niște obiecții legate de datele istorice, am vorbit cu patos folosindu-mă de o prezentare în power-point foarte frumoasă. Sunt mulțumită de ce a ieșit, și știți voi, acest lucru nu se întâmplă foarte des!

    Câteva lucruri foarte interesante o să aștern și aici pentru că știu că mă urmăresc câteva persoane dragi (din zonă), persoane care acum se află destul de departe și citesc cu interes, poate cu nostalgie despre aceste meleaguri minunate...

       Deci ce e cu locul acesta?! De ce este el atât de special?! Pe scurt...

,,Munţii de granit ai Măcinului – martori ai unor vechi ere, singurii care aveau fiinţă aici, când restul nu era decât o înfricoşătoare întindere de ape – se învecinează cu Delta, mirificul teritoriu, patrie a pelicanilor şi a egretei, unde atâtea pământuri s-au ivit din ape doar în cursul câtorva generaţii.” Geo Bogza, Priveliști și sentimente

Repere istorice...

    Orașul Măcin este al doilea centru urban al județului Tulcea, atât în ceea ce privește numărul locuitorilor, cât și dacă vorbim despre potențialul economic ori despre perspectivele sale de dezvoltare. Poate fi identificat pe harta României în partea de nord – vest a Dobrogei, fiind considerat un străvechi ținut românesc. Originea îndepărtată a acestui așezământ poate fi găsită în vechiul Arrubium, nume oferit de celți așezării geto-dacice în sec. al III – lea î.Hr. Încă din antichitate, acest așezământ a jucat un rol foarte important, un rol de natură religioasă și tot aici ar fi existat un cult al zeului Jupiter Arrubianus. După instaurarea stăpânirii romane încep a se ridica în zonă o serie de fortificații. Castrul roman Arrubium (ale cărui ruine se situează pe teritoriul orașului Măcin) este atestat documentar pentru prima dată în jurul anului 100 d. Hr. în două diplome militare. 

Sursă foto

    După o perioadă de ,,tăcere’’ a izvoarelor istorice, este readusă în atenția noastră importanța acestui teritoriu al Dobrogei de Nord de unde provenea primul mitropolit al Țării Românești, Iachint din Vicina. O dată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul devine sediul unei garnizoane otomane, centru de colectare și de tranzit al produselor destinate Constantinopolului. Se presupune că numele Măcin provine fie de la verbul ,,a măcina”, zona fiind vestită pentru cultivarea și depozitarea cerealelor, fie de la ținutul Vicinei scris cu W, otomanii considerând că s-a făcut o greșeală grafică, au ,,îndreptat-o” cu litera M și astfel a rezultat Mecin, nume care a circulat și circulă încă, pentru acest oraș, în expresia uzuală a oamenilor simpli. (Nicolae Mureșanu, Orașul Măcin. Coordonate în timp, Ed. Eficient, București, 1999, p. 14 – 15).

Sursă foto

    Stăpânirea otomană  a dus la reprimarea cultului religios creștin. În schimb, populația otomană și – a conservat propria viață spirituală care s-a concentrat în jurul geamiilor pe lângă care funcționau școli elementare și medii. În Măcin existau două geamii și o școală cu predare în limba turcă. Creștinii ortodocși de pe acest ținut s-au dezvoltat sub patronajul moral și material al domnilor români. (Alexandru Perianu, Simboluri dobrogene. Orașul Măcin, Ed. Eficient, București, 1997, p. 24)

    

Sursă foto

    În ceea ce privește originea lor, românii din nordul Dobrogei și din Măcin proveneau din toate ținuturile românești, putând fi întâlniți la oraș și în localitățile rurale din jur. Folclorul nord-dobrogean confirmă existența unui impresionant tablou de denumiri din toate ținuturile românești. Cu tot coloritul oriental al cântecelor cojanilor, păstorilor, dar și bulgarilor din Dăeni, Pecineaga, Greci, Turcoaia și Măcin se puteau lesne recunoaște colindele tradiționale de pe tot întinsul României, vechile cântece de dragoste și dor, baladele pe motive folclorice celebre din Câmpia Dunăreană. 

    Colindatul este unul din obiceiurile care încă se mai păstrează în nordul Dobrogei. Copiii merg la colindat în dimineața dinaintea sărbătorii Crăciunului, dar și pe parcursul zilei, iar seara tinerii merg cu ,,Oleleul”, obicei prin care băieții se adună și bat cu talăngile în pământ în fața gospodăriilor pe care le colindă pentru că astfel pun pe fugă spiritele rele. (Despre acest obicei îmi amintesc că am scris la un moment dat pe blog.)

    În Ajunul Anului Nou se merge cu ,,Capra”, iar de Anul Nou se practică ,,Semănatul” (copiii merg din casă în casă pentru a ura belșug gazdelor aruncând boabe de grâu). În dimineața primei zile din an, copiii merg cu ,,Sorcova". Iar pe 6 ianuarie, de Bobotează, flăcăii recuperează crucea aruncată de preot în apele Dunării, dovedind astfel trecerea lor în rândul bărbaților. Tot atunci are loc și botezul cailor și se organizează o întrecere. (ro.wikipedia.org/wiki/Macin).

Sursă foto

În prezent, populația se confruntă cu fenomenul deficitului demografic. Conform Recensământului din 2011, numărul locuitorilor este de 8.245 (în scădere față de Recensământul anterior din anul 2002 când în zonă locuiau 10. 625 de locuitori). Componența etnică a orașului: români (84,54%), romi (3,89%), turci (2,35%), origine necunoscută (8,57%), altele (0.6%). (www.wikipedia.ro)

Instituții de cultură. Instituții de învățământ

În anul 1948, pe lângă Casa de Cultură a orașului, s-au pus bazele unei biblioteci devenită în 1952 Biblioteca Centrală Raională. În prezent poartă numele renumitului prof. de limbă română, Ion Buzea. Fondul de carte cuprinde aprox. 50.000 de volume, dar și colecții de ziare și reviste, aparatură audio-video pentru activități culturale specifice. De asemenea, pe lângă sala de împrumut, biblioteca dispune și de o sală de lectură.

În 1955 ia ființă liceul din Măcin sub denumirea de ,,Școala Medie”. În anul 1926 s-a construit o clădire nouă în care se desfășurau cursurile gimnaziale și liceale. Un rol determinant în realizare l-a avut prof. Ion Buzea, șef la Secția Raională de învățământ, iar apoi director al liceului. După 1989 liceul capătă denumirea de ,,Gheorghe Munteanu Murgoci" cinstind astfel memoria omului de știință născut în zona Măcin, odinioară elev la școala primară din localitate. Liceul dispune de 19 săli de clasă, 8 laboratoare și cabinete, bibliotecă, sală și teren de sport etc.

Alte instituții de învățământ: Liceul Tehnologic Măcin, Școala primară nr. 1, Școala Gimnazială ,,Gh. Banea”, o grădiniță cu program normal și două grădinițe cu program prelungit. 

Potențialul turistic al zonei

Măcinul se află la o distanță relativ mică de Marea Neagră (150 km) fiind așezat pe un platou terasă, străjuit în partea de nord – este de Vârful Suluc, la sud – est de carierele de piatră de la Iacob – Deal și Turcoaia, la nord – vest de culmea Urliga, iar la vest de Dunărea Veche. Cu un ,,munte la picioarele sale’’, Măcinul pare să-și găsească o bună poziție pe lista locurilor care trebuie neapărat vizitate.

Relieful se compune din trei forme principale: Munții Măcinului, câmpia marginală, Lunca Dunării.

Sursă foto

Munții Măcinului au o înălțime redusă și aspect de dealuri, dar se impun în peisajul geografic prin vârfurile sale ascuțite (Vf. Pricopanului) și versanții abrupți. Aceștia vor putea constitui în viitor o zonă atractivă pentru drumeții care-și doresc odihnă activă datorită Parcului Național Munții Măcin (11.326 ha).

În această regiune există aprox. 1900 de specii de plante reprezentând peste 19% din flora europeană. Măcinul și împrejurimile sale adăpostesc suprafețe însemnate de vegetație naturală de stepă care nu se găsește în alte părți ale României sau altundeva în Balcani. În Parcul Național Munții Măcinului sunt catalogate 24 de habitate prioritare dintre care pădurea de fag dobrogeană unică în lume.

Dintre cele aproape 1900 de specii de plante prezente în parc, 72 sunt protejate ca specii rares sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice: gorunul, stejarul brumăriu, stejarul pufos, frasinul, fagul, ulmul, cornul, alunul, păducelul, teiul argintiu, lemnul câinesc, părul sălbatic etc. Dintre florile rare sau endemice amintim: clopoțelul dobrogean, garofița pitică, feriga mediteraneană, aliorul dobrogean, diverse specii de bujor.

În ceea ce privește fauna, putem vorbi despre un număr mare de specii de păsări, mamifere, reptile, amfibieni, insecte (protejate la nivel internațional). Dintre speciile rare amintim:  șoimul dunărean, pietrarul răsăritean, mierla de piatră, pițigoiul de livadă.

Lista mamiferelor cuprinde 47 de specii: mistreț, cerb, căprior, vulpe, șacal auriu, pisică sălbatică, iepure de câmp, dihorul pătat, dihorul de stepă, jderul de piatră, chițcanul de grădină.

Herpetofauna cuprinde 7 specii de amfibieni și 11 specii de reptile. Printre reptilele importante pentru conservare amintim: țestoasa dobrogeană, balaurul dobrogean (cel mai mare șarpe din țară), șarpele lui Esculap și vipera cu corn. 

Zona oferă condiții prielnice de hrană și conviețuire a peste 1400 de specii de insecte, din care 900 de specii de fluturi: fluturele purpuriu, fluturele tigru, fluturele ochi de păun de noapte (cel mai mare fluture din Europa) etc.

Parcul Național Munții Măciunului cuprinde și două zone strict protejate: Rezervația Științifică Valea Fagilor și Rezervația Științifică Moroianu.

Sursă foto

Trasee turistice

1. Luncavița (DN22) – DJ222A este Creasta principală a Vârfului Căpușa – Valea Moșu – Greci (timp de parcurs 5 – 6 ore, traseu ușor accesibil vara și iarna);
2. Greci – Vf. Țuțuiatul – Vf. Moroianu – Vf. Teica – Vf. Almanlia – Saua Oancea – Cerna (traseu ușor de parcurs vara și iarna);
3. Nifon – Saua Oancea – Dealul lui David – Cișmeaua lui Pomac – Mircea Vodă (timp de parcurs 5 – 6 ore, traseu ușor accesibil vara și iarna);
4. Măcin – Vf. Vrăjii – Sulucul Mare – Dealul Imbulzita – Vf. Căpușa – Vf. Țuțuiatu (timp de parcurs 6 -7 ore, traseu ușor accesibil în ambele sezoane);
5. Popasul turistic Culmea Pricopanului – Vf. Sulucul Mare (timp de parcurs 1,5 ore, traseu ușor accesibil);

6. Greci – Valea Morsu – Vf. Țuțuiatu (timp de parcurs 1 – 2 ore, traseu ușor de ajuns la creasta principală a munților).

    

    Pe lângă potențialul turistic natural, zona dobrogeană oferă vizitatorilor o varietate de elemente turistice antropice, elemente ce se evidențiază prin arhitectură și istoria impresionantă. Amintim aici: castrul roman Arrubium, cetățile romane de la Troesmis (Turcoaia), geamia din Măcin, Monumentul Eroilor din centrul orașului, Mănăstirile din Măcin.

 

Economie și industrie

Economia orașului are o structură agrar-industrială. Comerțul se realizează prin societăți comerciale, asociații familiale sau independente. industriei locale sunt legate de exploatarea pietrei din renumitul ,,Triunghi al granitului" de reputație europeană: Măcin, Greci, Turcoaia. Exploatarea și prelucrarea lemnului, confecții, prelucrări în metal (activitate astăzi decăzută, dar cu cooperări la nivel național, în trecut), în domeniul auto și al componentelor pentru utilaje agricole. Cooperativa meșteșugărească ,,Arrubium" a fost multă vreme (până în 1989 deținătoare a locului I pe țară în producția de confecții textile, mobilier, broderie, lenjerie, etc.). În zilele noastre profilul industrial este preponderent reprezentat de confecții.

 

Bătrânii spun că dacă bei apă de pe aceste meleaguri, vei simți nevoia să te întorci aici la nesfârșit. Iar acest lucru nu este dificil de înțeles deoarece este un loc frumos, cu o istorie încărcată, un loc binecuvântat de Dumnezeu cu peisaje de o frumusețe aparte, un colț de Românie în care natura pare nestingherită și pentru care tributul plătit pare a fi chiar absența dezvoltării.

 

Resurse bibliografice:

·  Mureșanu Nicolae, Orașul Măcin. Coordonate în timp, Ed. Eficient, București, 1999;

·   Perianu Alexandru, Simboluri dobrogene. Orașul Măcin, Ed. Eficient, București, 1997;

·       www.wikipedia.ro

·       www.cjtulcea.ro

·       www.romaniasalbatica.ro

    
    Mulțumiri: Elena, Manu, Ade