Pinterest
De prea multă vreme am impresia că traversez un pod, un pod cu scânduri putrede, un pod cu tot felul de fisuri, de pericole. Uneori mă dezechilibrez, alteori fac câțiva pași înapoi, dar cumva mâinile mele se încleștează în jurul funiei vechi, roase. Și-mi continui drumul pentru că așa simt, pentru că istoria mea de viață mi-a arătat, în nenumărate rânduri, că nimic nu e întâmplător, chiar dacă uneori așa pare.
Imi place tare mult aceasta comparatie a vietii cu un pod. Vorba 'ceea: nu privi in jos, nu privi in urma. 😊
RăspundețiȘtergereE doar o porțiune din drumul tău, nu așa v-a fi mereu. Ai nevoie și de poduri șubrede pentru că experiența traversării lor te confruntă cu umbrele tale. Important este să mergi înainte, cu unele umbre partenere de drum o vreme, altele nu se vor încumeta să traverseze podul cu tine, altele se vor pierde pe drum fără să remarci unde au încetat să te însoțească, iar cele mai loiale te vor urma în lumină. Sunt mândră de tine!
ȘtergereChiar nimic nu e intamplator! Insa tot traversandu-ti lectiile, nu uita ceea ce ai spus data trecuta...Sau ceea ce ti-ai promis!😊
RăspundețiȘtergereO saptamana cu spor, draga Laura!
Cum altfel se desavarseste sufletul?
RăspundețiȘtergerecu Dumnezeu inainte!
RăspundețiȘtergereFix la tine ma gandeam, cand ups! a aparut un "mesaj" de la tine! 😊 😊 Am zis ca am halucinatii! :))
RăspundețiȘtergereIti doresc sa-ti fie bine! Minunata sa iti fie luna august! ❤️
Mulțumesc!
Ștergere