În mijlocul naturii, mi se risipește sarcasmul, confuzia și indiferența. Acolo totul e simplu, totul e firesc, totul e frumos, totul e într-o ordine fantastică, totul are un sens. Nu vei ști ce înseamnă roșu, până nu stai în mijlocul unui câmp de maci. Nu vei înțelege galbenul, până când nu te vei scălda în câmpul de floarea-soarelui. Iar albastrul...a fost și va fi întotdeauna al cerului.
Nu vei realiza că ești o ființă gregară decât în fața mării căci ea se-ntinde cât vezi cu ochii, iar tu ești puțin mai mare și mai rațional ca un melc. În orice caz, ești unul ca și ceilalți... Bine, poate că vorbești mai mult sau poate că ai ceva numai al tău.
Pentru ce atâta frumusețe la picioarele noastre, în ochii noștri, în mâinile noastre, dacă noi...avem simțurile anihilate de ambiții, de preocupări, de visuri mereu neîmplinite?!!! Pentru ce atâta risipă de culoare, dacă norii minții noastre ne țin umbră continuu???
Pentru ce atâta perfecțiune, dacă nouă ne place tot ce e artificial?!
Din secunda in care ne punem astfel de intrebari, deja schimbarea a si inceput.
RăspundețiȘtergereIar starea aceea de 'perfect', daca am muta-o in viata obisnuita, cred ca ne-am schimba obisnuitul. Si cum ar fi ca sa existe minunea si sa nu aiba cine sa o observe?
O postare speciala! Multumesc, Laura!
Frumos text!
RăspundețiȘtergereLa multi ani!
Frumusetea, perfectiunea naturii sunt pentru cei care vor - si pot! - sa le observe, sa-si umple sufletul cu ele.
RăspundețiȘtergereFoarte fain textul!
Multumesc, dragilor!
RăspundețiȘtergerePentru a ne aminti mereu de Cel Perfect! Pentru odihna inimii noastre..
RăspundețiȘtergerePt fiecare 10 superficiali exista 1 care apreciază esența, asa spun..si viata ii face si pe unii si pe alții sa se dezvăluie. Apoi tine de noi unde ne e anturajul si cum alegem sa trăim lumea
RăspundețiȘtergereAveți dreptate! Va pup!
RăspundețiȘtergere