Dragile mele...

    Intru rar pe blog, vă citesc postările și comentariile. Nu am timp să răspund sau să postez... Mă aflu în cea mai aglomerată perioadă a vieții. V-am mai spus-o cândva. Sper că sunteți bine, că sărbătorile care se apropie cu pași repezi vor aduce un strop de lumină, de liniște în viețile tuturor. 

    Am avut o presimțire rea legată de acest an, dar nu mi-am imaginat o pandemie, nu mi-am imaginat o perioadă atât de stresantă, cu atât de multe griji și restricții.

     Din păcate, pentru cei care mai aveau dubii, acest virus chiar există. Și nu doar că există, dar are în el un soi de ironie. Astfel că...persoane atente, responsabile, grijulii s-au procopsit cu el înainte de termen. Unii au trecut ușor, atât de ușor încât nu cred în existența lui, alții au fost doborâți zile bune, alții au trecut în neființă. Ghimion, cum ar zice micuții mei!

    Toată lumea are o părere despre el, toată lumea își începe discursul cu termenul ,,Imunitate", toată lumea e convinsă că înțelege exact despre ce e vorba. Nimeni însă nu știe cât va dura distracția aceasta...

     Da, e adevărat, că ne-a mai și adus cu picioarele pe pământ (pentru cei care și-au dorit asta, desigur), dar m-aș simți un pic mai safe dacă ar dispărea definitiv și irevocabil. Viața însă mi-a arătat (sau agitația mea, negativismul) că există și alte lucruri deosebite care se pot întâmpla: gen să dai cu dinții de o cadă defontă, să-ți găsești mașina bușită în parcare (și pe stânga, și pe drepta) de un șofer perseverent care a vrut cu orice preț să parcheze lângă tine, să fii implicat într-un mic accident în trafic, să te ridici, să te scuturi și să fugi la serviciu etc. Bine, e și mai distractiv totul in context de corona... S-o recunoaștem!

   În rest, totul este bine. Rugați-vă pentru mine să supraviețuiesc sesiunii... (Și dacă se poate, să și promovez!)

  Pupici!