arhiva proprie
Azi...5 septembrie 2020, ora 21:00.
Afara...este intuneric deja. Vara este pe duca.
In casa...desene animate (Barbie).
Sunt recunoscatoare...pentru tot. As fi chiar lipsita de ratiune sa comentez!
Imi doresc...sanatate (si sanatate).
Ma gandesc...la ceea ce am de facut maine. Vreau sa revin la obiceiul de-a pregati in weekend toate hainele pentru job si gradinita.
Vara pe scurt...am inceput vara pregatindu-ma pentru examenul de admitere la facultate. Nu am spus nimanui deoarece n-as fi fost in stare sa dau explicatii in cazul unui esec. Am concurat cu absolventi de liceu din acest an, iar notele noastre la ,,examenul maturitatii" nu se pot compara. In plus, a trebuit sa dau doua probe practice destul de stresante. M-am bucurat ca s-a terminat totul cu bine, in cele din urma.
In tot acest timp, la job, aveam impresia ca ma lupt pentru supravietuire si pentru sanatate psihica. Dupa cateva episoade nefericite, mi-am luat inima in dinti si m-am dus la un interviu. Mi-am depus apoi demisia si am incercat sa fac fata presiunilor. Brusc, toti imi devenisera prieteni (si toti stiau ce e mai bine pentru mine). Cateva colege care m-au sustinut inca de la inceput, au fost alaturi de mine. Cumva se asteptau la asta...
In ultima luna de vara am fost foarte stresati. Cateva cunostinte apropiate au fost diagnosticate cu covid. Doi colegi de-ai sotului care, culmea, lucrau de acasa pentru a se proteja, s-au imbolnavit. Unuia dintre ei, covid-ul (care, in mintea unora, nu exista), i-a fost fatal. La final de vara, cu greu, am gasit curaj pentru a pleca in excursie... Am facut-o totusi, desi am stat cu dezinfectantul in buzunar, cu masca la purtator si-am respectat distantarea. M-am bucurat ca acest lucru a fost posibil.
De asemenea, am reusit sa fac curatenie. Am reparat peretii, am reconditionat cada si am dus covoarele la spalat. Ar mai trebui sa facem mici reparatii, am deschis o lista in acest sens.
In vara asta am inteles (si testat pe pielea mea) doua chestii importante: asculta, dar evita sa dai sfaturi! Oamenii au nevoie sa fie ascultati, dar stiu ce au de facut (si o vor face). Si...lucrurile se intampla nici prea devreme, nici prea tarziu, ci la momentul potrivit. Orice desincronizare este iluzorie.
Imi doresc...sa se termine povestea cu pandemia cat mai repede, sa ne reluam vietile (dar cu temele facute de data asta).
Noutati...Sofia a inceput experimentele. Am gasit monede puse la murat, bineinteles, ruginite. Si-am aflat ca zacusca ,,delicioasa" se serveste cu zaharul de pe placinta de mere. De asemenea, a inceput sa ascunda prin casa obiecte,, de prima necesitate'' gen: chei, portofele, telefoane, telecomanda. Si dupa ce ne dam batuti si ne impacam cu ideea ca le-am pierdut sau uitat pe undeva, se autosesizeaza si ni le aduce. (O sa incepem cautarea prin a o intreba pe ea mai intai.)
O prietena m-a intrebat: noi ce prostii faceam la aceasta varsta?! Mi-am amintit ca am plecat cu un coleg din gradinita pentru a-i arata orasul. Ne-am ratacit, bineinteles, parintii ne-au gasit spre seara. V. mancat bataie pentru amandoi, dar nu a spus a cui fusese, de fapt, ideea. Eu nici atat nu am avut puterea sa recunosc...
Cateva imagini...
