31 iulie 2020

30. Pagina de jurnal




Astazi...31 iulie 2020, ora 21:04.

Vremea...a fost prea calduroasa. Cu greu pot tolera caldura.

Afara...este intuneric. Vantul a inceput sa bata. 

Din bucatarie...mure, multe mure.

Sunt recunoscatoare...
  • pentru sustinerea sotului meu (care crede in mine mai mult decat o sa cred eu vreodata);
  • pentru oamenii care mi-au fost alaturi si de care m-am despartit azi cu lacrimi in ochi;
  • pentru ca am reusit sa nu ma mai plang si sa-mi rezolv efectiv problemele;
  • pentru ca am incheiat o perioada grea si urata;
  • pentru toate reusitele mele din acest an.
Ma gandesc...la un citat din Blaga: ,,Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura." Viata mi-a aratat ca, in ciuda nedreptatilor, exista o ironie a sortii responsabila de reparatiile morale.

Saptamana care tocmai a trecut...a fost dificila. Ma bucur ca s-a incheiat cu bine. 

Un film...mmnnnn, astept propuneri. Nu-mi plac filmele de actiune, filmele sf, comediile proaste.

O melodie...



O emisiune...#Romania9

Despre pandemie...In luna februarie, ma temeam pentru apropiatii mei din Italia. In martie am das nas in nas cu o noua realitate, ocazie cu care ne-am schimbat obiceiurile si stilul de viata. 
  O data cu ridicarea restrictiilor, temerile noastre au crescut, dar am sperat ca povestea asta se va incheia in curand. 
 In momentul de fata, cred ca nebunia Covid va dura mult si bine, iar noi va trebui sa ne ferim cat putem. E adevarat, nu putem controla noi prea multe, insa nici nu trebuie s-o cautam cu lumanarea.

Cateva imagini...









8 comentarii:

  1. Hmmm, și când mă gândesc că eu trec drept insensibilă pentru că nu susțin plânsul de milă, ci căutarea de soluții și punerea lor în practică! Felicitări, draga mea, pentru ceea ce ai reușit să înțelegi și să realizezi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu esti insesibila, draga mea, insa uneori oamenii mai pica. Se alinieaza toate si se lasa coplesiti de emotii. Din acest punct nu se intrevad solutii. Daca acest lucru ar fi posibil, nu ar mai exista psihologi.

      Ștergere
  2. Si eu mi-am incurajat cateva colege, iar cand a trebuit sa imi respect propriile sfaturi, nu am fost in stare. Asa ca, mi-am propus sa nu mai critic si, mai ales, sa nu imi mai dau cu parerea. Acu' lucrez la justificare. Este eliberator pt om sa nu se mai simta dator sa se justifice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cei care te iubesc si apreciaza nu au nevoie de justificari, pt ca ei sunt acolo pt tine indiferent de situatie. Si eu m-am justificat prea mult, tuturor, ca sa imi dau seama ca de fapt eram mult prea mult judecata stramb. Am ramas cu cei care tin la mine neconditionat, chiar si atunci cand eu nu cred ca merit

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca ai reusit ceea ce ti-ai propus! Asta conteaza foarte mult.

    RăspundețiȘtergere