Astazi...31 iulie 2020, ora 21:04.
Vremea...a fost prea calduroasa. Cu greu pot tolera caldura.
Afara...este intuneric. Vantul a inceput sa bata.
Din bucatarie...mure, multe mure.
Sunt recunoscatoare...
- pentru sustinerea sotului meu (care crede in mine mai mult decat o sa cred eu vreodata);
- pentru oamenii care mi-au fost alaturi si de care m-am despartit azi cu lacrimi in ochi;
- pentru ca am reusit sa nu ma mai plang si sa-mi rezolv efectiv problemele;
- pentru ca am incheiat o perioada grea si urata;
- pentru toate reusitele mele din acest an.
Ma gandesc...la un citat din Blaga: ,,Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura." Viata mi-a aratat ca, in ciuda nedreptatilor, exista o ironie a sortii responsabila de reparatiile morale.
Saptamana care tocmai a trecut...a fost dificila. Ma bucur ca s-a incheiat cu bine.
Un film...mmnnnn, astept propuneri. Nu-mi plac filmele de actiune, filmele sf, comediile proaste.
O melodie...
O emisiune...#Romania9
Despre pandemie...In luna februarie, ma temeam pentru apropiatii mei din Italia. In martie am das nas in nas cu o noua realitate, ocazie cu care ne-am schimbat obiceiurile si stilul de viata.
O data cu ridicarea restrictiilor, temerile noastre au crescut, dar am sperat ca povestea asta se va incheia in curand.
In momentul de fata, cred ca nebunia Covid va dura mult si bine, iar noi va trebui sa ne ferim cat putem. E adevarat, nu putem controla noi prea multe, insa nici nu trebuie s-o cautam cu lumanarea.
O data cu ridicarea restrictiilor, temerile noastre au crescut, dar am sperat ca povestea asta se va incheia in curand.
In momentul de fata, cred ca nebunia Covid va dura mult si bine, iar noi va trebui sa ne ferim cat putem. E adevarat, nu putem controla noi prea multe, insa nici nu trebuie s-o cautam cu lumanarea.
Cateva imagini...