16 mai 2020

Cum mi-am petrecut ,,marea eliberare"





   Ieri, in prima parte a zilei, am gatit impreuna cu Sofia budinca de branza si-am rezolvat cateva teme propuse de educatoare. La pranz, am mers la florarie si-am ridicat cele doua aranjamente pentru sarbatorita zilei. Lumea se uita la flori si zambea, iar unul dintre vecini m-a intrebat surprins:
 - Gata florile?! 
 - Gata, am zis, trebuie sa ne mai si bucuram!





   Mi-am cautat apoi masina prin parcare si-am plecat spre job. Pe faleza, am fost surprinsa sa vad aproape tot orasul facand jogging. Masini multe parcate una langa alta de-a lungul Dunarii - imagine de care ma dezobisnuisem.

   La job am avut senzatia ca e o zi aglomerata de luni. Si, in priza cum eram, ii indemnam pe altii sa mai aiba rabdare ori sa pastreze tonul low. Cred ca lumea ar trebui sa se vindece de boala ,,batutului din picior" si sa invete ca n-are doar drepturi, ci si responsabilitati. Apoi a sunat alarma de atentionare si s-a creeat un mic moment de agitatie. Nu intelegeam ce se-aude si de ce. 
  
   Traficul nu mai e cel de alaltaieri, covrigaria Luca s-a deschis si-a reaparut coada la carbohidrati. Oamenii fac jogging pe trotuare si pe strazi. Ciclistii gonesc pe mijlocul celei de-a doua benzi. Copiii alearga haotic. Se merge in gasca pretutindeni.

  Ma bucur ca ne apropiem de ,,normalitate" oricare ar fi ea, da' ma tem ca nu am invatat nimic din toata experienta asta. Si ma tem, de asemenea, ca toata aceasta lipsa de vigilenta ne va aduce noi si noi probleme.

4 comentarii:

  1. Chiar mi-era dor de un covrig. Și eu mi-am luat ieri :))

    RăspundețiȘtergere
  2. La noi nu s-a vazut nici o diferenta, oamenii sunt inca prevazatori. Cel putin in orasul nostru..

    RăspundețiȘtergere