Azi...vineri, 1 mai (muncitoresc) 2020, ora 13:45.
Afara...este frumos, e o vreme de (ne)stat in casa, e adevarat!
In casa...este, in sfarsit, liniste. Ne pregatim de somn. Sofia canta ceva in surdina. De aproximativ o saptamana ne da trezirea la sase dimineata.
Din bucatarie...scrumbie, lamaie, mamaliguta.
Saptamana trecuta...mi s-a parut de sase zile lucratoare, desi a avut doar patru. Am asteptat sfarsitul de saptamana cu nerabdare. Anul trecut pe vremea asta jinduiam la liberele din 2020, desi nu banuiam in ce maniera le vom petrece.
Am reusit...sa tin treburile casei sub control, sa framant si sa coc paine, sa merg pe jos la serviciu, sa fac cu Sofia temele pentru ,,gradinita online" (aproape pe toate), sa fac rocada hainelor de vara, sa inlocuiesc stand-ul vechi de rufe, sa-mi cumpar suplimentul de fier etc.
Ma gandesc...la Andra. Ea spunea: In orice lucru rau exista un bine. In orice bine exista un rau. Pandemia asta ma scoate din minti, dar are si parti bune: am ajuns cu curatenia la zi, gatesc des, mancam multe fructe si legume crude, rationalizam hrana si evitam risipa alimentelor, economisim combustibil, economisim bani etc.
Parerea mea...despre necazul asta colectiv: realitatea cu care eram familiarizati nu va mai exista. Trebuie sa ne adaptam unei noi realitati. E adevarat ca presa este dilaila pe campii, iar autoritatile transmit mesaje contradictorii, dar in spitale pericolul nu a trecut. Nu suntem pregatiti pentru un numar mare de imbolnaviri (nici pentru unul redus). Daca nu suntem seriosi si responsabili, tot efortul nostru de pana acum va fi in van. Din respect pentru cei care sunt acum in linia I (si traiesc intr-un univers paralel), trebuie sa pastram distanta (daca nu chiar pentru noi insine).
Imi doresc...mai mult ca niciodata sa locuiesc intr-un oras micut sau intr-un satuc, cat mai aproape de natura. Vreau sa am gradina cu flori, rasaduri, pisici si iepurasi in curte. Vreau sa-mi beau cafeaua dimineata pe prispa casei. Cine se baga?! (Nu-mi veniti cu avantaje caci am pentru fiecare si-un dezavantaj!)
TV-ul...e deschis pentru desene, pentru Netflix, pentru telenovela mea turceasca de la ora 9.
O imagine din aceasta saptamana...
am o pisica in plus, daca vrei :)).S-a aciuat pe la noi prin curte si nu mai scap de ea :)).Incepi cu pisica, si vine si casuta mai incolo :)).
RăspundețiȘtergereEu chiar sper ca realitatea dinainte sa nu mai existe, prea traiam ca nebunii.Dar unii nu se potolesc nici in pandemie, abia asteapta sa o ia de la capat cu agitatia.Nu ii inteleg.
Pisicile sunt fericite in aer liber, asa stie copilul.
ȘtergereDa, stiu. De invatat va invata cel care e capabil sa invete.
Asta zic si eu, ca in tot răul asta de pandemie e loc si pt bun si echilibrare, cine vrea sa le obțină evident.
RăspundețiȘtergereMi-e mila cumva de cei înarmați pana in Dinți sa scoată in evidentă doar răul, odată pt ca ii intoxica si pe alții, dar si pt ca nu dau nici o șansa evoluției.
:)
ȘtergereEu ma bag! :) Pandemia asta aproape ca ne-a hotarat sa ne mutam "la curte", chiar daca nu vom fi singuri in curte. :)
RăspundețiȘtergereDaaa!
ȘtergereLa curte sau la bloc? Am discutat mult cu sotia si fiicele aceste variante. In final, au intervenit si ginerii... Pana la acest necaz cu pandemia, pentru tineri era mai avantajos la bloc. La curte e mult de lucru...; apoi, vrând-nevând familiile adopta câini si pisci, ceea ce restrictionează călătoriile, spectacolele.
RăspundețiȘtergereSănătate si decizii bune!
Da, asa e!
Ștergere