Afara...este frumos: soare, pasari ciripitoare, liniste.
Saptamana trecuta...am fost un pachet de nervi. M-am dat in stamba cat am putut de mult.
Am reusit...sa gatesc de post intr-o zi de miercuri. Nu e greu postul alimentar, foarte greu e sa te abtii sa spui ce iti trece prin cap (mai ales in momente de tensiune).
Sunt recunoscatoare...pentru zilele pe care le-am putut petrece in casa. Maine revin la job. Iertati-ma, dar chiar nu ii inteleg pe cei care se plang ca trebuie sa stea in casa (in conditiile date). Nu ii inteleg nici pe cei care afirma obsesiv-compulsiv: totul va fi bine!
Planuri...nu imi mai fac! Traim dovada vie ca totul se poate schimba de la o zi la alta, de la un ceas la altul.
Observatii...am fost la cumparaturi. Multi oameni pe strada, in magazine... Prea multi!
O melodie...Cine-i salveaza pe eroi?
Un film...am urmarit cateva pe Netflix, dar nimic notabil.
O emisiune...Izolati in Romania, TVR. De cate ori emit o ineptie, mi se ofera un raspuns in timp util. Tocmai cand ziceam ca vreau sa traiesc in varful muntelui si sa nu am contact cu prea multi oameni, am dat peste aceasta emisiune. O batrana a rostit adevarul suprem: Viata aici e ca la oras, o zi e buna, una grea. Omul trece prin toate. Nu poti nici sa te lasi cuprins de tristete, de suparare pentru ca te-mbolnavesti.
Viata in munti mi s-a parut imposibila. Cel mai apropiat magazin e la 15 km departare, drumul catre scoala este de fapt o alee prin salbaticie, hrana se obtine din harnicia mainilor, hainele din priceperea mainilor, medicamentele...din ce-a lasat natura. Alti oameni mai poti vedea doar la televizor.
Cateva imagini din aceasta saptamana...
Un film...am urmarit cateva pe Netflix, dar nimic notabil.
O emisiune...Izolati in Romania, TVR. De cate ori emit o ineptie, mi se ofera un raspuns in timp util. Tocmai cand ziceam ca vreau sa traiesc in varful muntelui si sa nu am contact cu prea multi oameni, am dat peste aceasta emisiune. O batrana a rostit adevarul suprem: Viata aici e ca la oras, o zi e buna, una grea. Omul trece prin toate. Nu poti nici sa te lasi cuprins de tristete, de suparare pentru ca te-mbolnavesti.
Viata in munti mi s-a parut imposibila. Cel mai apropiat magazin e la 15 km departare, drumul catre scoala este de fapt o alee prin salbaticie, hrana se obtine din harnicia mainilor, hainele din priceperea mainilor, medicamentele...din ce-a lasat natura. Alti oameni mai poti vedea doar la televizor.
Cateva imagini din aceasta saptamana...
O zi bună, una rea... sau chia un ceas bun, altul altfel.
RăspundețiȘtergereCând îmi vin în minte chestii dure, îmi mușc limba.Apoi trec la treabă:citesc,curăț ceva, ascult muzică( am eu ceva doar al meu).Și ronțăi o bucățică de ciocolată neagră. ( mai am câteva pătrățele)
p.s. ar fi fost prea pământească( pământeană, mai degrabă) natura să fi zis ea că trebuie să ne mai potolim....( gânduri)
Da, asa e. Trebuie sa gasim resurse sa mergem inainte. Doar nu o sa ne punem in fund sa plangem. Putem face si asta, desigur, dar apoi tot trebuie sa ne reluam activitatea.
ȘtergereNuuuuu cred!!!! Gogosile mele sunt la dospit acum:)
RăspundețiȘtergereFac pentru prima data gogosi!
ȘtergereIntre multe altele, nu inteleg de ce unii sunt, practic, obligati sa mearga la munca si altii nu. Ah, da! Daca unii nu ar merge la munca, cei care stau in casa ar risca sa ramana fara gaz, electricitate, internet etc. - cui ii convine asta, dintre cei care stau in casa? Daca unii nu ar alege sa fie voluntari, curieri, vanzatori multi nu s-ar putea descurca si n-ar putea sta in casa sau pe langa casa. Poate ca cei multi pe care i-ai vazut pe strada sunt si dintre cei care vin, pleaca - curieri, voluntari, fie ca oameni care inca mai merg la munca.
RăspundețiȘtergereAcele manute harnice fac uitate toate neplacerile - pentru ca n-ai cum sa nu zambesti cu duiosie cand vezi asa ceva. :)
As vrea sa fie asa. Vanzatoarea de la aprozar e insa de alta parere. A zis ca nu mai suporta oamenii. :))
ȘtergereDa, foarte pufoase si foarte harnice.
Eu chiar cred ca mulți se plimba doar pt ca se plictisesc sa stea cu ei însăși in propria lor casa..si isi caută motiv sa-si umple ziua cu ceva
ȘtergereEu nu stiu sa fac gogosi! Asa ca admir de la distanta rezultatul manutelor! :)
RăspundețiȘtergereIn rest, spal geamuri! Cea mai deconectanta actiune... :)
Toate cele bune si linistite, draga Laura!
Spor!
ȘtergereNu ma tenteaza gogosile,dar manutele aleaa...imi vine sa le mananc.Numai bine si vremuri mai bune!
RăspundețiȘtergereDaaaa...pernute!
ȘtergerePoate că întoarcerea la job nu e chiar așa de rea, în condițiile în care mulți oameni nu vor mai avea serviciu. Nici nu știu ce sa mai zic...
RăspundețiȘtergereAi grijă de tine!
In acest moment, in situatia data, imi doresc sa nu am serviciu si sa pot sta acasa cu copilul. Am un job la birou, in sanatate. Dar cum nimic nu e intamplator, Dumnezeu m-a adus aici sa-mi invat lectiile. Eram in stare de corigenta la multe materii si a venit vremea sa mai invat putin. Recunosc!
ȘtergereToți suntem corigenți, ba chiar repetenți...
ȘtergereAsa e, unii insa par a se descurca mai bine.
Ștergere