07 februarie 2020

7. Pagina de jurnal



Azi...7 februarie 2020, ora 8:27.

Afara...iarna (urme de zapada, ghetus, ger).

In casa...este liniste. Sofia e la tv, eu am o cafea cu lapte in fata (no sugar).

Saptamana trecuta...a fost aglomerata si dificila. Parintii s-au speriat de prima zi in care a nins, iar la gradi au ajuns doar trei copii. La somn a ramas doar Sofia. Azi ar fi fost singura care ar fi ajuns. Mi-am luat o zi de concediu pt a o tine acasa.

Ma gandesc...la parintii zilelor noastre. Oare chiar toti au bunici disponibili si bone??? 

Imi doresc...sa trecem cu bine peste gerul iernii, sa evitam bolile.

Am reusit...sa ma tin de un regim sanatos. Nu am mai scris despre asta pentru a nu plictisi, dar nu am renuntat. Ma simt mult mai bine!

Un film...When calls the heart. Imi place mult. Nu vreau sa se termine! :)




O melodie...I don't care

Imaginile saptamanii...




11 comentarii:

  1. Îmi place foarte mult ce scrie și să ști că nu ne plictisesti daca postezi ce mănânci!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase fotografii, frumoasa muzica, fain program. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vreau și eu poze cu mâncare. Îmi lipsesc însemnările acelea.
    Pe-aici a nins, dar nu s-a prins.

    Unii au bunici la dispoziție, alții nu. Fiecare se descurcă cum poate. Pe-aici nu-i moda bonelor, e orașul prea mic. Dar bunici la pensie cam sunt.

    Săptămâna asta am anunțat-o pe educatoarea lui Iustin că mă reîntorc în București cu copiii. În vară. N-am vrut, nu-mi plac despărțirile și nici nu vreau să fac vâlvă. Dar n-am avut de ales. Încep înscrierile la școală și Iustin al meu merge la șc. în toamnă, deși e miiiic și nu știam cum să procedez. Dacă să-l înscriu aici în Deva, chiar dacă n-o să meargă deloc aici și apoi îl transfer. Sau îl înscriu în toamnă unde mai sunt locuri libere în Buc., dar nu știu dacă se poate. Nu a știut să mă lămurească nici ea așa că sunt tot în ceață. Poate știe cineva de-aici mai multe despre birocrația din sis. de înv. și-mi dă un sfat. Mulțumesc!

    M-a deranjat însă că mi-a zis, pe-un ton oarecum ironic și compătimitor: "Dar de ce vrei să te întorci? Măcar aici ai părinții aproape și te ajută."
    Ce să-i zic? Că n-am curaj să-i las cu tatăl meu, din mai multe motive... Că mama a avut săptămâna asta o singură zi liberă. Și atunci a mers în piață și și-a făcut treaba pe-acasă, doar are și ea viața ei. În rest, a lucrat de la 6 dimineața până la 11 seara, că așa-i locul ei de muncă... și nu vrea să-și caute altceva că are o vârstă și zice că nu o mai primește nimeni... O să fie liberă duminică, când oricum sunt și eu acasă și stau cu copiii.
    Mă exasperează chestia asta. De un an, de când stau în același oraș cu ai mei, tot aud vorbe de genul: "Ce bine că are cine să te ajute..." Fără ca oamenii să cunoască situația reală.

    În fine, nu știu dacă o să mă descurc mai bine în București. Dar mai rău ca aici nu are cum să fie.

    Pupici! Scuze că mi-am vărsat of-ul pe blogul tău!:)) Am avut o săpt. ca o furtună. Azi am plecat atât de grăbită de la șc., încât mi-am uitat telefonul. :)) M-am întors după el. Am bătut încet la ușă, m-am scuzat și am recuperat obiectul. Copiii dădeau dictare. Ioan când m-a văzut s-a luat cu mâinile de cap, ceva de genul: mami asta e o zuză. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Zilnic uit ceva acasa si ceva la munca. (Ceva important: telefon, bani, chei.) Toata lumea s-a obisnuit cu mine.

    Da, e cam dificil fara ajutor, dar ce sa facem?! Mergem inainte!

    Voi incerca sa mai postez din ce gatesc, doar ca uneori fac mancare pe fuga si uit sa fac poze.

    Adelina, iti doresc spor in tot ce faci, decizii usoare si noroc la oameni! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa te distrezi in weekend si sa se topeasca zapada!

    RăspundețiȘtergere