13 decembrie 2019

Tamplele pe inima ta



Liviu Teodorescu - Tamplele pe inima ta

Badulet, badut, badut



   Cand eram copil, nu aveam aspiratii inalte de genu' bradul de anul asta trebuie sa fie diferit de cel de anul trecut, trebuie sa se asorteze cu covorul sau trebuie decorat dupa ultimele tendinte in moda (brazilor).
   Intai ne bucuram pentru ca exista, in al doilea rand, ne bucuram daca la curateniile generale din timpul anului, nu decimasem colectia de globuri la care tineam ca la ochii din cap.
  Instalatia avea zece beculete si era de cursa lunga, iar beteala era argintie (si ciufulita). 
    Bradul meu artificial se degrada de la un an la altul, insa am putut trage de el mai bine de zece ani. Avea patru randuri de crengi a cate patru - cinci ramurele. Practic era un fel de puzzle 4d pentru ca mai mult de o ora iti lua ansamblarea lui.
   Cand au aparut ledurile clipocitoare, eram nauciti cu totii de jocul de lumini atat de diferit de cel al instalatiei anoste din comunism care nu doar ca era pe modulul de economie, dar nici nu se strica orice ai fi facut.
    Cu noua instalatie treaba era simpla. La magazin, in cutie, functionau toate ledurile. Acasa, dupa ce o puneai in brad, se ardeau intre zece si douazeci de leduri, dupa prima ora de functionare, se mai ardea un set de zece. Astfel ca, pana la revelion, daca bradul era luminat...se numea ca esti partas la o minune.
  De la an la an colectia de instalatii crestea, incercam sa luam leduri bune de la vechile instalatii pt a repara noile instalatii, iar intr-un final, mergeam la magazin sa cautam instalatii cu zece becuri ca-n trecut. Dar nu mai existau pe rafturi, probabil fabricile se inchisesera de mult. Productia interna scazuse, iar noi ne bucuram pentru toate ciurucurile noi care apareau pe piata.
    Cadourile erau cumparate din timp si nu aveau neaparat legatura cu dorintele si mofturile noastre, ci cu nevoile noastre. De aceea aveam mereu impresia, ca Mos Craciun nu era multumit de carnetul meu de note.
    Cand primeam o portocala, oricat de acra ar fi fost, o mancam ca pe o delicatesa extraordinara. (Si multa vreme, creierul meu a legat aceasta aroma de sarbatoarea Craciunului. Chiar daca era mijlocul lunii august.)

P.S.: Cine a calcat vreodata pe un led sa ridice mana!
      
    

09 decembrie 2019

Leapsa

 O leapsa haioasa care face ,,victime" printre bloggeri: 

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru o lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?
M-am gandit bine la aceasta intrebare. Nu as putea manca acelasi fel de mancare mai mult de o zi - doua. De-as putea, as tine un regim disociat si as arata precum o diva. 
Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei cu tine?
Nu as lua pe nimeni, as profita din plin de insula pustie. (Nu as sta mult caci mi-ar fi dor de copil si de sot.)
Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

In copilarie ii scolarizam pe copiii de la bloc (cu forta) si transformam orice gard, poarta, usa in tabla. Mi-am indeplinit visul de a preda. Am avut si cateva motive pentru a renunta la el.
O sa ma intorc la un moment dat. Sunt facuta pentru asta, ce naiba!!! :) E locul in care ma simt ca pestele in apa.
Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Eu nu prea ma prefac. Nu detin aceasta abilitate. Prietenii buni sunt atat de rari, incat ei insisi reprezinta un cadou.
Este sfârșitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanității?
Istoria credintelor si ideilor religioase, Mircea Eliade. Nu stiu de ce, eu sunt o persoana areligioasa.
Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)
La 18 ani eram destul de sigura de anumite lucruri. Exact ca orice persoana care habar nu are despre ce vorbeste.
Mi-ar fi placut sa aud:
1. Nu iti face griji pentru lucruri care nu s-au intamplat inca! (Pentru ca e posibil sa nu se intample niciodata!)
2. Ce e dat sa se intample, se intampla...independent de vointa si eforturile tale.
3. Iubeste-te pe tine insati!
Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?
Am mai multe carti preferate, dar cred ca as fi o Marianne Dashwood foarte...naturala. (Ratiune si simtire, Jane Austen)
Ce te motivează să scrii pe blog?

Scrisul in sine...
Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?
Nu il accept! Vreau sa dorm noaptea.
Spune ceva despre tine, ce nu ai mai spus public până acum.
Vreau sa dau la Psihologie. Candva!!!

Lumini




08 decembrie 2019

Final de an


    
    2019 a fost dificil pentru mine din multe puncte de vedere. Fara furtuni mari, dar cu perioade lungi de incordare, cu ceva dezamagiri si neimpliniri profesionale...s-a dus si el!!!

     Lectiile anului:
  • Nu lasa lucrurile in voia sortii. Trebuie sa ai mereu un plan B (bine gandit)!
  • Cand o faci pe desteptul, aminteste-ti ca Dumnezeu te va pune sa dai si o proba practica la un moment dat.
  • Sunt oameni care au bucurii mici in viata (precum umilirea celorlalti). Trebuie sa ii privesti cu ingaduinta si sa ii tratezi cu bunatate. Nu ii vei schimba, dar tu vei evolua frumos!
  • Sta in puterea fiecaruia sa-si infrumuseteze ziua, locul, situatia.
  • Ia o pauza, acorda-ti timp, fa-ti mici bucurii. Viata nu e un maraton. E o calatorie interesanta.
  • Pozeaza mai putin, traieste mai mult!!!
  • Asa cum platim in viata chiar si pentru o vorba, la fel si binele pe care il facem, se-ntoarce la noi!


07 decembrie 2019

Obiceiuri si apucaturi romanesti



   Despre Oleleu sau despre inconstienta curajului...

    Romanii iubesc traditiile. Nu le cunosc insemnatatea, dar asta conteaza mai putin.  La fel si eu, voi vorbi un pic despre un obicei drag mie, fara a sti exact ce simbolizeaza...
      Daca e sa ma iau dupa folclorul din fata blocului, Oleleul este un individ misterios care conduce o ceata de baieti necasatoriti. Identitatea sa este cunoscuta doar de unul din membrii gastii care joaca rol de vataf, adica un conducator secund, cu atributii organizatorice.

  Oleleul, asa cum mi-l amintesc eu, impunea respect. Il puteai privi de la distanta, de dupa o perdea, de dupa un gard, de dupa un colt, caci una din placerile lui era sa ii puna pe fuga un pic pe astia mai mici. Ca orice om puternic care se respecta! 
     Daca se-intalneau doua astfel de entitati pe aceeasi strada, incepea un fel de lupta de suprematie, dar, intr-un final se lasa cu dans, voie-buna si impacare. Ca-n viata...Ne batem, ne certam, dar nu ne jignim niciodata!!! (Ca sa citez din Bogdan Crontz)
     Colindele interpretate de cetele de baieti erau foarte frumoase. Nu intelegeam o iota din ele, dar ritmul lor si gravitatea vocilor erau impresionante.
      Intr-o seara, pe cand ne zgaiam noi la Olelei incercand sa nu atragem atentia asupra noastra, primim o veste tulburatoare. Cica unul din mascati era nimeni altul decat Doru - cel mai respectat din cartier.
     Cuprinsi de senzationalul vestii, ne-am pus la panda. 
- Bai...uitati-l pe Doru zice un plod!!!
- Bai...da' ce schimbat e!
- Pai...are masca.
- Nici nu pare a fi!
- Da, dar el e.
    Si cum ne zgaiam noi asa la aratarea care dansa haotic in mijlocul strazii, imi vine o idee...
- Sa ma duc sa ii duc un banut?! (Aveam o moneda de la ' Neatza)
- Nuuuu...ca Oleleilor nu le plac copiii.
- Du-te, strigau altii.
- Nuuu...ca iei bataie.
- Nuuu...ca lor le plac banii doar de hartie.
- Dar e Doru, nu o sa-mi faca nimic.
   In secunda doi, m-am dus tinta cate aratarea de doi metri si i-am intins moneda castigata cu sudoarea corzilor vocale in dimineata de Ajun.
      Copchiii nu mai respirau intrebandu-se ce am patit dar, mai ales, ce-o sa patesc. Ceea ce facusem nu putea fi decat o sfidare.
      Oleleul s-a oprit din dans, a luat banutul, m-a strans in brate in semn de multumire, si-a luat ceata si a plecat sa ii sperie si pe altii.
  Devenisem un fel de erou national. Nu numai ca avusesem curaj, dar mai fusesem si la mai putin de 50 de metri distanta de un Oleleu adevarat. Eram cu toti partasi la un eveniment memorabil, ce mai!

    Si din bloc coboara...Doru!!!


Elena, iti multumesc pentru link! 

01 decembrie 2019

Cand incepea, de fapt, Craciunul?!

  Deschid seria ,,amintirilor din copilarie" facand referire la cea mai frumoasa sarbatoare a anului.
   In vremea aceea, pentru noi - copiii, Craciunul incepea fix pe 1 decembrie.
    Ne aduna d-l B., cu mic cu mare, in sala Primariei unde racneam cu mandrie pe diferite voci (cat ne permiteau plamanii): ,,Treceti batalioane romane Carpatii",  ,,Apa trece, pietrele raman" si alte melodii patriotice (care astazi ma emotioneaza foarte tare). La finalul spectacolului, primeam aplauze si o pungulita cu dulciuri.
   Asteptam apoi (cu nerabdare) ziua de 5 decembrie cand ne lustruiam ghetele cu mare simt de raspundere (ca niciodata in an).
   Dupa sarbatoarea lui ,,Mos Nicolae" ne strangeam cand la unu', cand la altul si cantam de la Mos Craciun cu plete dalbe si pan' la Santa Lucia si ,,Gingals bels". Pana in Ajun ne certam si ne-mpacam de vreo trei ori si, de regula, plecam cu colindu' cu altcineva) cu care n-aveam un repertoriu comun. Asa ca...mai toata lumea opta pentru ,,Domn, Domn sa-naltam!". Se mergea astfel la sigur!
  In dimineata ajunului, legile nescrise ale cartierului erau clare si toata lumea le respecta cu sfintenie. 
 Gospodinele trebaluiau de zor. Unele dintre ele imparteau pe scara bucate de post.
    Micutii mergeau cu 'Neata de la primele ore ale diminetii. ,,'Neata cu Ajun ca maine e Craciun!". Rasunau scarile de bloc de glasuri gingase de copii micuti si inocenti pe care-i bucura un mar sau o moneda.
   Cei mici-mici erau insotiti de unul din parinti si, desi stalceau toate cuvintele, nu se lasau pana la finalul urarii. Mici, incotosmaniti, cu fulare la nas, cu caciuli cazute pana la gene. E un moment care imi lipseste acum in orasul ,,mai mare"  in care locuiesc. Si e un moment la care, daca as participa, as boci maxim (de dor si drag).
     Mariceii plecau dupa orele pranzului cu colindul. Ei primeau banuti. Da' nu refuzau un cornulet sau o ,,Alba-ca-zapada". Dimpotriva!
    La lasarea serii era randul baietilor, cu vocile lor timbrate, sa mearga pe la casele fetelor mari sa le ureze. Si tot la lasarea serii, aparea ,,Oleleul" despre care abia astept sa va povestesc (intr-o alta postare).
     
 Va urez sanatate, intelepciune si posibilitatea de-a va bucura de ceea ce aveti, dragi romani!

   

Mancare



  • Fistic (Elmas);
  • Fasole batuta;
  • Iaurt cu fulgi de ovaz si stafide;
  • Ciorba cu ficatei de pasare;
  • Bruschete;
  • Piept de curcan si legume trase la tigaie.

28 noiembrie 2019

Cu aroma de Craciun



Un fruct...portocala.
O prajitura...Budapesta.
O ciocolata...Excelenta.
Un fel de mancare...Salata de boeuf.
O bautura...ceai de tei.
O esenta de...rom.
Un condiment...scortisoara.
O leguma...cartof.
O culoare...albastru.
O decoratiune...un glob auriu cu rosu (din sticla).
Un cadou...papuci pufosi si pijamale calduroase.
O incantare pt auz...o felicitare muzicala cu bateria pe terminate.
Un obicei...mersul cu 'Neata!
Un colind...La Viflaim, colo-n jos!
O melodie...Last Christmas.
Un film...Singur acasa.

Ce aroma are Craciunul vostru?!


26 noiembrie 2019

Zile nebune



   Cand am parte de zile nebune, pe buza inferioara, imi apare un punct mic si dureros numit herpes.
    Era o vreme cand ne suportam unul pe altul, el era obisnuit cu crizele mele, eu cu durerea lui si, in 7-8 zile, ma parasea.
     De data asta am zis...ori eu ori el, asa ca l-am tratat ba cu bicarbonat, ba cu aciclovir, ba cu gheata, ba cu zgandareli de maini murdare, asa ca s-a intins frumos pe toata buza. Pare ca vrea sa mai stea cel putin o saptamana.
   Zile nebune cu sarcini nesfarsite, cu graba, cu mici rautati, cu temperaturi scazute...
      S-a dus toamna noastra aurie!


24 noiembrie 2019

Idei de post


- Cartofi aurii si salata (cartofi fierti in prealabil, trasi la tigaie) - cei mai deliciosi cartofi prajiti, dupa parerea mea;
- Placinta (mere + gutui) + nuci = Love;
- Cuscus cu legume;
- Varza calita;
- Icre cu rosii si masline;
- Suc de ,,pocotale".

Aladin




     Mi-era dor de un astfel de film (desprins din povestile pentru copii). Dincolo de cromatica naucitoare si de efectele speciale sclipitoare, Aladdin (2019) e un film despre sinceritate, incredere si prietenie. Un duh simpatic, un Abu descurcaret, o printesa frumoasa si un hot cu suflet mare impiedica raul sa se dezlantuie.
      Il recomand tuturor!

21 noiembrie 2019

De la capat...




  Am plecat la cumparaturi cu mintile incurcate. M-am dus tinta catre rafturile care ma interesau, am cumparat si ceva in plus, am platit si am incercat sa plec...
  Mi-am dat seama ca nu pot cara o bucatarie din lemn de 7 kg, un ceaunel de 5 si cateva alimente de 3. Asa ca m-am decis sa chem un taxi. Bateria insa a decedat!
  Tehnic vorbind eram terminata!!! O doamna de la casa m-a ghidat catre biroul de informatii si m-a asigurat ca mi se poate chema un taxi de acolo. Tipa de la informatii a sunat fara sa clipeasca, iar taximetristul a ajuns foarte repede. Arata si se comporta normal (ceea ce e foarte bizar in zilele noastre). Ba chiar am purtat o conversatie despre Dancila si despre copii.
   Am ajuns acasa semi-lesinata, dar fericita de norocul pe care l-am tot avut peste zi.

  Spre seara am primit un telefon care  m-a facut sa zambesc. Chiar daca totul mi se pare acum cenusiu, ciudat si alambicat, in sinea mea stiu ca nimic nu e intamplator. Viata mi-a tot dovedit-o!!!

20 noiembrie 2019

Constatare



In ultima vreme am vazut atata nedreptate si atata neomenie incat, ma intreb, daca nu cumva sunt un om egoist, nerecunoscator, preocupat de problemele mele (cu adevarat) marunte?!!!

As vrea sa am o bagheta magica cu care sa pot schimba lucrurile in bine. Cum nu o am, ramane doar sa incerc sa-mi pastrez mintile intregi!!! :)

Am crezut ca ,,intotdeauna problema e la mine", ca o iau prea personal, ca nu stiu sa filtrez lucrurile. Viata insa mi-a aratat ca problema poate fi si la celalalt. Si ca, intr-un anume fel, e linistitor sa stii asta!





 
   

    

19 noiembrie 2019

Jurnal de bord



   Trec printr-o perioada dificila. Inca nu m-am adaptat complet noului job, noului tip de activitate, noului program. Tanjesc dupa fostele mele colege si dupa bucuria cu care mergeam la serviciu.
  Insa Dumnezeu nu te priveaza de nimic, fara a-ti oferi ceva in schimb...

 Am avut parte de o toamna placuta, peisajul nu mi s-a parut nicicand mai frumos. Am petrecut mult timp in aer liber si-am iesit des in oras impreuna (in familie) sau separat. 

  Desi nu sunt o persoana religioasa, am decis sa gatesc de post. Nu mi se pare ceva dificil si, de asemenea, nu mi se pare de ajuns pentru curatenia de toamna a sufletului. 

   Nu ne place sa acceptam, dar fiecare om are propriile sale lupte. Ne-am dori sa preluam poverile copiilor nostri. Ne-am simti confortabil, daca am avea un umar pe care sa ne sprijinim, dar sunt situatii in care trebuie sa respiram adanc si sa ne descurcam singuri. 
   

  

17 noiembrie 2019

Maria, Regina Romaniei


  Maria, Regina Romaniei - un film emotionant pe care mi-ar placea sa il revad si pe care il recomand tuturor.
 
  
  

De pe la noi (muzici)


Sursa foto: Tumblr

Mark Stam & Ami - Ultima oara

Dacă...



Dacă te mai poți bucura pentr-o frunză, pentr-o floare, pentr-o dimineață încețoșată,
ești un om fericit.
Dacă nu mai simți nevoia să demonstrezi nimic nimănui și nu mai cauți validare în jur,
ești un om fericit.
Dacă frustrările tale sunt bine și ele și nu mai au forța să-ți amorțească sufletul,
ești un om fericit.
Dacă roata se-ntoarce și nu mai simți nevoia să spui sau să gândești ,,ți-am zis eu!",
ești un om fericit.
Dacă poți vedea partea pozitivă a fiecarui lucru care nu-ți e pe plac,
ești un om fericit.
Dacă poți să te ierți și să fii bun cu tine, ești un om fericit.
Dacă poți trece prin furtunile vieții fără să te înăsprești,
ești un om fericit.
Dacă poți să râzi sincer cu oamenii, nu de oameni,
ești un om fericit!

16 noiembrie 2019

De post



  • Supa Minestrone (dupa adihadean.ro);
  • Mix de legume sotate, snitele soia, castraveciori in otet (picanti);
  • Paine cu gem (caise, afine);
  • Sandwish cu avocado si masline);
  • Fructe.

03 noiembrie 2019

Vesti de-acasa...



  Azi, pe TVR 1, am urmarit o emisiune despre orasul meu natal (Macin). Recunosc, am fost foarte emotionata, e ca si cum ai primi vesti de-acasa dupa multa vreme...

 Cand eram mici nu apreciam deloc frumusetea acelor locuri. Eram prinsi cu treburile noastre marunte, eram influentati de problemele celor din jur si ne doream sa plecam cat mai departe pentru a avea o viata mai buna, pentru a avea confort, pentru a fi fericiti. Ni se parea normal sa avem Dunarea la picioare si sa vedem, de la fereastra, muntii batuti de timp, de ploaie si de vant.
   Campurile verzi pline de maci, lacurile, baltile cu nuferi, stancile cu forme bizare faceau toate parte din peisaj si din firescul vetii noastre. 
  

  Imi amintesc de casa ori de cate ori mananc placinta cu branza sarata ori cand simt miros de ger si de lemn ars.
   Imi amintesc de casa cand in dimineata de ajun nu aud glasurile cristaline (racnitoare) ale copiilor: ,,Neata cu ajun ca maine e Craciun...''
   Imi amintesc de casa cand vad un palc de verdeata si un ochi de apa.
 Imi amintesc de casa cand vorbesc cu prietenele mele, cu rudele mele haioase, cu fostii mei elevi...
   Imi amintesc de casa ori de cate ori mi se atrage atentia asupra accentului meu (caci vorbesc stalcit, dar scriu drept)!!! :)
   Si-mi amintesc de casa cand merg prin zapada caci, in copilaria mea, nametii erau cat casa si nimeni nu se plangea ca-s iernile grele!
   
    
  

Rapide



  • Ghiveci de legume;
  • Salata;
  • Struguri;
  • Paste cu sos si parmezan;
  • Cartofi aurii (fierti, apoi trasi la tigaie) cu branza.

31 octombrie 2019

Moș Ene



- Mi spui două povești? Una de culcale și una de tlezile...
- Să începem cu una de culcare! A fost odată un moș simpatic care iubea copiii. Ca să-i ajute să-și recapete puterile, Moș Ene, la orele pranzului, trecea în zbor pe lângă genele lor, presăra praf de somn și pleoapele deveneau grele. Micuții adormeau cufundați în vise frumoase. 
- Matei nu doalme la plânz. Moș Ene nu știe unde e casa lui Matei???

Memories



Mustrare


Sursa

   Sunt momente în care reacțiile noastre ,,de părinți" vin parcă din vremuri de demult și, deși sunt nedrepte și nefondate, sunt rostite pe ton înalt și persuasiv.
    Când sesizez exagerarea, spun:

- Hey, tu părinte cu studii superioare finalizate, tu care nu ai dat dovadă de răbdare în nici un moment al vieții tale, cere-i copilului tău (de nici patru ani) să fie răbdător!

- Hey, tu părinte cu motricitatea fină dezvoltată, tu care scapi lucruri din mână, ciobești farfurii și strici diverse prin casă, cere-i copilului tău să nu dea mâncare pe jos!!!

   Și străduindu-se să nu piardă firul epic și esența (auto)mustrării, soțul meu râde. Copilul, care nu cred că înțelege întreaga frază, se destinde și el și totul se termină cu o îmbrățișare și cu un ,,vă ubec!!!!"
 
  Avem un bagaj în spate de care noi ca adulți avem puterea să scăpăm puțin câte puțin...zi de zi.



30 octombrie 2019

29 octombrie 2019

Shallow




România ca un parc de distracții comunist




    Dintr-un parc...

   Se înserase de-a binelea. Frigul toamnei ne intrase în oase. Cele patru leagăne comuniste scârțâiau din toate încheieturile. Toboganul trist, spoit cu vopsea roșie avea o baltă în mijloc, plină de rugină. Copiii alergau bezmetici după un câine fără stăpân pe lângă mormanele de fier, vopsite în cele trei culori ale drapelului.
  De-a lungul parcului se prelingeau patru-cinci indivizi scăpați parcă de la întâlnirea de treizeci de ani de la terminarea liceului. Se hlizeau ostentativ ca niște adolescenți din zilele noastre. Unul din ei se încumetă să intre în parc. Se duce țintă către două mămici și le oferă pliante. O cucoană scoate telefonul mobil și zâmbind îl fotografiază...cu mine și cu copilul meu pe fundal.
- Nu vă supărați, zic, nu aș vrea să apar în această poză!
- Dar nu vă fotografiam pe dumneavoastră, ci pe dumnealui.
- Da, da' lângă dumnealui sunt și eu, și copilul meu!!!
   În ciuda noncooperării mele primesc totuși un pliant. Din respect pentru copacul din care provine, citesc micuțul delir politic - o compunere obosită de clasa a patra. Mergem spre casă, căutând cu ochii un coș de gunoi.
  La colț de stradă doi indivizi ferchezuiți:
- Doamnă, vă ofer acest pliant!
- Nu, mulțumesc. Mai am unul identic. Și scot din buzunar hârtia aproape mototolită.
  El, și mai galant, se pregătește să îi ofere Sofiei un pliant. Eu zic:
- Are patru ani. Nu știe să citească.
  Bâiguie ceva despre salvarea copacilor...

  În weekend...același tablou. O gașcă de oameni trecuți prin viață împărțeau promisiunile politice tipărite color pe banii noștri, pe bani cu care se putea face ceva concret și durabil. O duduie făcea poze zâmbind. 

  Măăă, voi v-ați tâmpit cu toții???!!! Măcar nu mai râdeți ca proștii și, din respect pentru cei care au decedat la Revoluție, nu mai imortalizați momentul!

28 octombrie 2019

Pink Monday


   E vacantaaa! Am profitat un pic de situatie si mi-am luat cateva zile de concediu. Aveam nevoie de o pauza, recunosc!!! :) Pentru aceasta saptamana mi-am propus: sa stau cu copilul mai mult, sa fac ordine prin casa si sa ma odihnesc. Pentru a nu ma aglomera, mi-am impartit sarcinile pe zile.
  Azi m-am ocupat de dormitor si, implicit, de mormanul de jucarii. Imi doresc sanatate si posibilitatea de a duce totul la bun sfarsit.


   Va doresc o saptamana linistita! 




Primul fir alb



   Mă uitam în oglindă când am dat de el... Alb, sfidător, ciudat. Am răcnit:
- Daaaaan, vino repede!!! Acesta e un fir alb?!!!
- Dap! zice.
- Acesta a fost un fir alb. Și îl rup repede ca și cum aș fi rupt o buruiană. Se uită la mine serios, ridică o sprânceană:
- Acu' ai intinerit cu zece ani.
   Și râdem...

   E ciudat să dai nas în nas cu primul fir alb. E ca și cum ți-ai lua o palmă peste ochi. E ca și cum Viitorul, ăla de-l credeai îndepărtat, trece pe lângă tine și-ți pune piedică.
     
    La voi cum a fost???