21 august 2019

Acea rochie



- Buna ziua! Aveti o rochie...nici prea-prea, nici foarte-foarte, simpla, dar moderna...care sa mearga la nunti, botezuri si, eventual, comemorari?! Un fel de struto-camila?!!!

   Ei bine, nu stiu de ce, la aceasta intrebare, toti fac ochii mari si zic pe un ton total nepotrivit: N-AVEM!

   Am intrat intr-un magazin recomandat de o colega. O prietena de-a prietenei unei alte prietene isi cumpara de-acolo rochii pentru femei normale, care ascund diferite neajunsuri (reale sau imaginare). Rochii cat vedeai cu ochii, rochii gen ,,zana primavara", ,,regina noptii", ,,balada unui greier mic", toate fabricate in China, cel mai mare nr fiind 38.
- Nu va suparati, zic, aveti ceva si pentru mine?!
   Vanzatoarea ma masoara si ma cantareste din priviri si zice:
- Pentru dumneavoastra...doar astea!
 Si imi arata un colt de stativ cu aproximativ zece rochii, sapte - opt din ele potrivite pentru 65+. Wow, acu' chiar ma simt frumoasa!
   Contrar asteptarilor, gasesc doua modele apropiate de ceea ce-mi doream... Pe mustar (dulce, de masa) si pe verde (brotacel).
    Sotul meu ma supravegheaza cu atentie. Stie ca, in astfel de situatii, as fi in stare sa fac o nefacuta gen: sa iau ceva total nepotrivit, sa plang acasa, si apoi sa caut, eventual in ziua evenimentului, altceva. Sau sa umblu prin croitorii pentru ajustari. Asa ca ma sfatuieste sa nu ma grabesc.
   In cel de-al doilea magazin, o cucoana recalcitranta, incearca sa isi imbrace clientii cu forta. Fiind la polul opus fata de alte vanzatoare, zic ,,Tatal nostru" in gand si accept provocarea. Macar parea mai dispusa sa ajute intr-un fel (sau altul).
     Dupa ce imi vantura prin fata ochilor tot ce avea pene, franjuri, glitter, pietre si voal, racneste gratis la mine, pe motiv de ,,pretentii", apoi se da batuta. (Thanks, God!)
   Aproape ca evadam din magazin si ne tinem cu mana de burta. Cum sa nu razi cand esti la un pas de a manca bataie pe banii tai si pe muzica ta??!! Ospitalitate romaneasca si respect pentru client...
- Hai si-n asta, zic! Arata ca un chiosc, da' stiti povestea cu fata babei si fata mosului, cand ladita cea mai anosta, ascundea cele mai multe bogatii...
   Vad o rochie superba. O probez in graba. Se aseaza bine, seamana cu struto-camila pe care mi-o doream, doar ca pe mustar. Ii zic vanzatoarei ca imi place, dar din cauza culorii, nu o pot lua. Doamna zice:
- Doriti sa probati si pe albastru?!
- Daaaaa! Aveti???

   Si in doua secunde sar intr-un picior si tip de bucurie. Sotul face rugaciuni de multumire. Plecam fericiti!

Morala: Cauta pana gasesti! (Incearca sa nu iei bataie intre timp!)
  

Pentru o mireasa


Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: arhiva personala

19 august 2019

Eu sunt Malala (Malala Yousafzai)



,,M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei."

,,Nu îmi era teamă, dar începusem să verific dacă poarta era încuiată noaptea și să-l întreb pe Dumnezeu ce se întâmplă când mori."

,,În ziua în care m-am născut, oamenii din sat au compătimit-o pe mama și nimeni nu l-a felicitat pe tata. Am venit pe lume în zori, când se stingeau ultimele stele. Noi, paștunii, considerăm că e un semn bun. Tata nu avea bani pentru spital sau pentru moașă, așa că pe mama a ajutat-o o vecină să mă aducă pe lume. (...) Eram fata, într-o lume unde nașterea unui băiat e sărbătorită cu focuri de armă, iar fiicele sunt ținute ascunse, singurul lor rost fiind să gătească și să aducă pe lume copii."

,,Avem o vorbă: Fără onoare, lumea nu valorează nimic."

,,Ignoranța le permitea politicienilor să-i păcălească pe oameni și conducătorilor incompetenți să fie ușurință realeși."

,,Școala a fost locul meu de joacă. Tata îmi spunea că, încă dinainte să învăț să merg, intram de-a bușilea prin sălile de clasă și începeam să gânguresc de parcă aș fi predat."

,,A fost odată o fată frumoasă, de cincisprezece ani, pe nume Seema. Toată lumea știa că era îndrăgostită de un băiat anume și că uneori, când el trecea pe lângă ea, Seema îl privea pe sub genele ei lungi și negre, pe care i le invidiau toate fetele. În societatea noastră, dacă o fată flirtează cu un bărbat își dezonorează familia, dar pentru un bărbat nu e nici o problemă. Nouă ni s-a spus să Seema s-a sinucis, dar mai târziu am aflat că fusese otrăvită chiar de rudele ei."

,,Tata spunea: O să-ți apăr libertatea, Malala. Să nu renunți la visurile tale."

,,E oribil să te simți nedemn în ochii părinților."

,,Învățați-l că este de departe mult mai cinstit să nu reușești în ceva decât să înșeli." Abraham Lincon

,,Buntătea nu poate fi rasplătită decât cu bunătate, nu cu vorbe precum mulțumesc.''

,,(Tata) nu credea în răzbunare și încerca să-i facă pe oameni să vadă că nimeni nu avea de câștigat de pe urma violenței neîncetate și că ar face mai bine să-și vadă de viețile lor."

,,În țara mea, prea multor politicieni nu li se pare că a fura e o problemă prea mare. Sunt bogați, iar țara săracă, însă ei continuă să fure. Cei mai mulți nu plătesc taxe, dar nu asta e cea mai gravă problemă. Iau împrumuturi de la bănci de stat și nu le mai returnează niciodată."

,,Nu are importanță în ce limbă vorbești, esențial e să algi bine cuvintele care să exprime ceea ce vrei să spui."

,,

   

Inside out


Sursa foto: WhatsApp (Daniela)

Inside out - Alan Walker

18 august 2019

Un gând


     Dintre toate luptele, cu adevarat grele, pe care le are sufletul omenesc de purtat, două mi se par nefirești și înfiorătoare: să-ți îngropi copilul ori, copil fiind, să crești fără părinte/părinți. 
    
  G., odihnește-te în pace și trimite-le copiilor tăi, de-acolo de sus, toată puterea pentru a merge înainte!
   
   

15 august 2019

Defulare

   De la o zi la alta mă înstrăinez tot mai mult de țara asta, de unii oameni, de obiceiurile și apucăturile românești. Și când mă acaparează mustrările naționaliste, deschid televizorul și constat că (oficial) nu mai avem nici o șansă la îndreptare!!!

  Dacă în România ceva funcționează, atunci trebuie găsit vinovatul. Dacă cineva știe ce face, trebuie izgonit. Dacă cineva se încăpățânează să construiască, trebuie să i se pună bețe în roate...cu orice preț! Se pun în locul lor incompetenți, leneși, agramați - slabi de înger și ușor de manipulat de ăștia mai mari, mai corupți...

  Oamenii obișnuiți sunt într-o continuă alergătură, preocupați de rate și de supraviețuire. Cealaltă categorie, cu preocupări incerte, se plimbă în mașini de lux, își fac live-uri pe facebook și te omoară în curtea ta, în casa ta, pe acorduri de manele.

   Legea e orientativă și se pune în aplicare doar pentru o categorie de oameni, cealaltă categorie își face propriile legi, legi rupte de adevăr și dreptate. 

  Asta e rețeta insuccesului. Și ăsta e punctul în care prostia nu mai doare, ci devine letală.

Emoticoane


Arhiva personala (emoticoanele Iuliei)

Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen

08 august 2019

Ce viață tristă!


   Oamenii mergeau pe trotuar, cu capul plecat, cu o mie de gânduri la purtător. Unii veneau de la munca. Unii chiar veneau de la muncă. Alții...stăteau în pragul unui cazinou. Priveau rânjind când la trecători, când la câinele de luptă fără botniță.
   Eu cu câinele nu am nimic. Însă cu această tipologie de oameni, da! Ce așteptau?! Ca unul dintre noi să îi atragă atenția patrupedului?! Câtă boală trebuie să existe în plăcerea aceasta de a face rău și de a umili?! Ce hău interior, ce copilărie grea, ce cantitate de ignoranță trebuie să posede un astfel de individ?! 
  

   
   
   

Mare


Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: WhatsApp (Thanks, Daniela!)

05 august 2019

Toamna din luna august



  Începutul lunii august ne-a surprins c-o atmosferă tomnatică. Frunzele s-au grăbit parcă să se desprindă de copaci, lumina e mai blândă, iar vântul mai jucăuș. În casă e miros de ceai cu miere. În camera alăturată, cineva tușește. Iar eu...încă nu sunt pregătită pentru toate astea.

   Septembrie, luni - Horia Brenciu

28 iulie 2019

Din farfurie...



  • Salată de roșii cu caș ,,original" (am găsit o sursă sigură de lactate și brânzeturi);
  • Dovlecei pane;
  • Piersici ,,orginale" și ele (de la o prietenă);
  • Ciorbă de perișoare;
  • Ciorbă de văcuță;
  • Caș cu roșii de gradină (simplu și delicios);
  • Ardei umpluți (de post la crock-pot);
  • Zacuscă.

Încă

Încă o monstruozitate (descoperită) zguduie România din temelii.
 Autoritățile încă își dovedesc incompetența. 
Presa încă mai pică în derizoriu. 
Oamenii încă mai cer dreptate...

Acum e despre Alexandra.
Mâine poate fi despre oricare dintre noi.

Să vedem...până când!!!

     
    
          

26 iulie 2019

Vacanța in câteva cuvinte

 După o experiență neplăcută pe litoralul românesc (despre care nu vreau sa amintesc pentru că n-aș face cinste poporului nostru primitor și desăvârșit) am ,,aterizat" la vecinii noștri bulgari.
 Nu am plecat de acasă având asta în plan (soțul...da), însă la vederea stațiunilor noastre îmbâcsite, învechite și cu prea mult din tot, mi-a încolțit în minte întrebarea: Dar daca îmi privez eu soțul și copilul de o vacanță cu adevărat frumoasă?!!!
  Astfel că, în cea de-a treia zi de concediu, eram în drum spre Balcic, pe șoseaua șerpuită ce coboră și urcă lin, cu marea cât vezi cu ochii pe partea stângă, cu cerul deasupra, cu multă verdeață pretutindeni. Nu știu ce făcea peisajul atât de spectaculos... Să fi fost combinația de mare, munte, cer și verde crud?!
  Am ajuns pe o faleză cochetă care adăpostea o fâșie de plajă frumos amenajată. Când am pășit pe podeț mi-au dat lacrimile - cele de eliberare, de care povesteam în articolele anterioare și mi-a părut rău pentru bucata noastră de mare și de cer...
  Când s-a înorat, am plecat spre Albena. Acolo...am lăsat mașina într-o parcare decentă și-am luat-o la pas neînțelegând dacă ne aflam într-un parc sau într-o stațiune, sau într-o succesiune de parcuri. Puteai să închiriezi biciclete (de toate tipurile), să te plimbi cu trăsura sau cu trenulețul (fără sa fii învăluit în colb, fără  să te sufoci în gaze de eșapament), puteai să te plimbi pur și simplu (fără să simți că faci 10.000 de pași). Am mâncat o clătită uriașă cu ciocolată și-am pornit spre plajă.
  La fântâna dorințelor nu am aruncat cu monede cum e tradiția pe la noi. În schimb, ne-am gândit c-ar fi frumos să revenim. Și-am revenit și în următoarele zile, cu aceeași plăcere!
  A doua zi am vizitat castelul Reginei Maria și o parte din grădina castelului, iar când am obosit, am coborât pe plajă.


  

Vacanța in câteva imagini

Balcic










Castelul Reginei Maria


















Albena















Recomandari:
Coco
Ella

20 iulie 2019

De-ale gurii...



  • Mamaliga cu branza de burduf ,,originala";
  • Icre, masline, rosii;
  • Fructe (piersici, caise, prune);
  • Porumb fiert;
  • Zacusa (originala si ea from matusicaD.);
  • Ghiveci de legume si salata de castraveti.

19 iulie 2019

Gud bai! Nu-i bai!

 


    Printre lacrimi, suspine și trei noduri în gât, a reușit să-mi spună:
- Eu nu vreau să plâng din orice! Dar plânsul ăsta vine peste mine! Și...și nu mă lasă în pace!
- Da' măcar are șosetele curate?! l-am întrebat. Sau intră așa, în casa ta, neîngrijit și lipsit de respect?!
- Cred că îi miros picioarele! zice el, luminat la față.
- Păi, să stea la ușă atunci! Îl primești când vrei tu căci tu ești stăpânul casei, iar el e...doar un musafir.
   Și-am râs împreună în hohote o vreme. ,,Are șosetele curate?!'' a devenit codul nostru secret.

   Recunosc, mi-ar plăcea să plâng acum. Dar plânsul ăsta al meu nu mi-ar rezolva problemele. În plus, ar contrazice întreaga mea activitate din ultimii doi ani. Și-aș lăsa un plâns fals,  și cu șosete murdare să-mi întindă rimelul pe toată fața.

   O să lipsesc o săptămână din peisaj pentru că vreau să mă detașez de tot. Vreau să văd ,,dăcât'' mare, soare, nisip... Bine, și copil, soț, probabil și-un Tantum Verde. Vreau să revin împăcată cu situații, cu imagini frumoase din micuța vacanță și cu glume noi în program.  Așa că, îmi iau rămas bun și de la voi. Sper să ne revedem sănătoși, voioși, voinici!
   
 
  

18 iulie 2019

Raiul meu, grădina ei


   Grădina era vie, colorată și parfumată. În fața casei erau copaci, iarbă, flori și o alee generoasă cu gherghine (dalii) de toate culorile. Cu gherghinele nu era simplu. Bulbii se scoteau din pământ și se depozitau în beci atunci când vremea devenea neprietenoasă, iar în anul următor se puneau iarăși în pământ. Brazdele se pliveau cu regularitate, plantele se udau pe răcoare... Recunosc, când am descoperit cât efort se ascundea în ,,magia" florilor, am rămas uimită (cuvânt rafinat pentru șocată - cum zice Fancy Clancy).
   Dincolo de flori se-ntindea tărâmul legumelor. Munca nu se oprea niciodată, iar reușita în grădinărit nu era obligatorie, ținea de șansă, de circumstanțe, de Dumnezeu. Dar nu era cu supărare! Nici cu dureri de fiere. Doar un pic de dezamăgire care trecea cu credință și cu câteva rugăciuni de mulțumire (că nu fusese mai rău).
   Dereaua (o șuviță de apă) care trecea prin curte și despărțea grădina de livada de pruni...era paradisul păsărilor. Oricât de nervoase erau gâștele, se opreau din fugăreala tradițională pentru o bălăceală pe cinste. 
  Șuvița de apă se inflama uneori, apa creștea considerabil și nu se rușina să măture aproape toată curtea...cu tot cu păsări.
  Și tot amorezată de păsări era și vulpea, vulpe care nu avea drăgălășenia și cochetăria cu care ne obișnuiseră cărțile de povești și de care, în general, era bine să te ferești.
   Noaptea învăluia grădina în raze curate de lună și-n cântec de greieri. ,,Și-om mai face mâine ce-om mai putea, sănătoși să fim!" zicea mereu.

  Citește și prima parte.