Deschid seria ,,amintirilor din copilarie" facand referire la cea mai frumoasa sarbatoare a anului.
In vremea aceea, pentru noi - copiii, Craciunul incepea fix pe 1 decembrie.
Ne aduna d-l B., cu mic cu mare, in sala Primariei unde racneam cu mandrie pe diferite voci (cat ne permiteau plamanii): ,,Treceti batalioane romane Carpatii", ,,Apa trece, pietrele raman" si alte melodii patriotice (care astazi ma emotioneaza foarte tare). La finalul spectacolului, primeam aplauze si o pungulita cu dulciuri.
Asteptam apoi (cu nerabdare) ziua de 5 decembrie cand ne lustruiam ghetele cu mare simt de raspundere (ca niciodata in an).
Dupa sarbatoarea lui ,,Mos Nicolae" ne strangeam cand la unu', cand la altul si cantam de la Mos Craciun cu plete dalbe si pan' la Santa Lucia si ,,Gingals bels". Pana in Ajun ne certam si ne-mpacam de vreo trei ori si, de regula, plecam cu colindu' cu altcineva) cu care n-aveam un repertoriu comun. Asa ca...mai toata lumea opta pentru ,,Domn, Domn sa-naltam!". Se mergea astfel la sigur!
In dimineata ajunului, legile nescrise ale cartierului erau clare si toata lumea le respecta cu sfintenie.
Gospodinele trebaluiau de zor. Unele dintre ele imparteau pe scara bucate de post.
Micutii mergeau cu 'Neata de la primele ore ale diminetii. ,,'Neata cu Ajun ca maine e Craciun!". Rasunau scarile de bloc de glasuri gingase de copii micuti si inocenti pe care-i bucura un mar sau o moneda.
Cei mici-mici erau insotiti de unul din parinti si, desi stalceau toate cuvintele, nu se lasau pana la finalul urarii. Mici, incotosmaniti, cu fulare la nas, cu caciuli cazute pana la gene. E un moment care imi lipseste acum in orasul ,,mai mare" in care locuiesc. Si e un moment la care, daca as participa, as boci maxim (de dor si drag).
Mariceii plecau dupa orele pranzului cu colindul. Ei primeau banuti. Da' nu refuzau un cornulet sau o ,,Alba-ca-zapada". Dimpotriva!
La lasarea serii era randul baietilor, cu vocile lor timbrate, sa mearga pe la casele fetelor mari sa le ureze. Si tot la lasarea serii, aparea ,,Oleleul" despre care abia astept sa va povestesc (intr-o alta postare).
Va urez sanatate, intelepciune si posibilitatea de-a va bucura de ceea ce aveti, dragi romani!
Ce vremuri frumoase, Laura! Mi se pare cea mai frumoasă perioadă din an, când îţi faci timp să stai alături de cei dragi, când poţi cânta colinde şi să te simţi din nou copil aşteptând să vezi ce vei primi de la Moşu'.Îmi e dor de oraşul de provincie care e mai cald, care îşi mai aminteşte de tradiţii şi care pare mai familist! Sper să ne vedem de sărbătorile ăstea! Te îmbrăţişez cu drag şi dor.
RăspundețiȘtergere:) Sigur!
ȘtergereNici in Brașov nu erau lucrurile diferite, pana si cântecele de 1 Decembrie erau din același playlist!
RăspundețiȘtergere:))
S-au schimbat cand ne-am făcut mari si cozonacul il “framantam” la carefour așteptând sa fie gata la o cafea :)
Acu am început tot din 1decwmbrie cand s-a dat startul la Christmas Fairs :) facem tradiții noi :)
Corect!
ȘtergereMie chiar nu mi se termina entuziasmul pana de Craciun. Dimpotriva!!!
ȘtergereFrumoase amintiri. Inocenta copilarei plus agitatia frumoasa a pregatirilor de urat, colidele si mersul de ici colo, pe mine ma emotioneaza rau. Parca am trait in aceeasi lume ''mica''. :) Sa ai un Decembrie magic! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! La fel si tu!
Ștergere