Cand eram copil, nu aveam aspiratii inalte de genu' bradul de anul asta trebuie sa fie diferit de cel de anul trecut, trebuie sa se asorteze cu covorul sau trebuie decorat dupa ultimele tendinte in moda (brazilor).
Intai ne bucuram pentru ca exista, in al doilea rand, ne bucuram daca la curateniile generale din timpul anului, nu decimasem colectia de globuri la care tineam ca la ochii din cap.
Instalatia avea zece beculete si era de cursa lunga, iar beteala era argintie (si ciufulita).
Bradul meu artificial se degrada de la un an la altul, insa am putut trage de el mai bine de zece ani. Avea patru randuri de crengi a cate patru - cinci ramurele. Practic era un fel de puzzle 4d pentru ca mai mult de o ora iti lua ansamblarea lui.
Cand au aparut ledurile clipocitoare, eram nauciti cu totii de jocul de lumini atat de diferit de cel al instalatiei anoste din comunism care nu doar ca era pe modulul de economie, dar nici nu se strica orice ai fi facut.
Cu noua instalatie treaba era simpla. La magazin, in cutie, functionau toate ledurile. Acasa, dupa ce o puneai in brad, se ardeau intre zece si douazeci de leduri, dupa prima ora de functionare, se mai ardea un set de zece. Astfel ca, pana la revelion, daca bradul era luminat...se numea ca esti partas la o minune.
De la an la an colectia de instalatii crestea, incercam sa luam leduri bune de la vechile instalatii pt a repara noile instalatii, iar intr-un final, mergeam la magazin sa cautam instalatii cu zece becuri ca-n trecut. Dar nu mai existau pe rafturi, probabil fabricile se inchisesera de mult. Productia interna scazuse, iar noi ne bucuram pentru toate ciurucurile noi care apareau pe piata.
Cadourile erau cumparate din timp si nu aveau neaparat legatura cu dorintele si mofturile noastre, ci cu nevoile noastre. De aceea aveam mereu impresia, ca Mos Craciun nu era multumit de carnetul meu de note.
Cand primeam o portocala, oricat de acra ar fi fost, o mancam ca pe delicatesa. (Si multa vreme, creierul meu a legat aceasta aroma de sarbatoarea Craciunului. Chiar daca era mijlocul lunii august.)
P.S.: Cine a calcat vreodata pe un led sa ridice mana!
P.S.: Cine a calcat vreodata pe un led sa ridice mana!
Si eu.. am calcat. :) Mi-ai amintit de Craciun, de brad si-s multe nostalgii acolo. Bradul meu era un simplu molid, cumparat chiar in ajun de Craciun ca atunci era cel mai ieftin si-mi amintesc ca tot anu' ce urma luam pe sosete de prin crapaturile parchetului ace de brad ascunse te miri cum aspiratorului Si gloabele erau simple, de sticla, dar nu ''moderne''si ele traiau limitat, din cioburile lor faceam zapada lipita cu aracet in foile de desen, dupa ce le mai pism nitel (tata..era raspunzator:D). Iar instalatiile cum zici tu, carpite si lipite cu banda izolera, da' ce frumos lumina si cum visai cu ochii la ele. Portocala era un vis frumos..
RăspundețiȘtergereMultumesc de reverie. Pupici sii weekend frumos. :)
Produsele din era comunista tineau mult, iar cand, in sfarsit, se stricau, se puteau repara. Mai o banda izoler, mai un cui, mai o sfoara...si totul era ca nou.
ȘtergereNici azi nu asortez bradul cu covorul! :))
RăspundețiȘtergereRidic mana! Am calcat pe leduri! :)
Pana acum cativa ani am avut numai brazi naturali (si cativa molizi); acum avem unul destul de scund, din "plastic" - a inceput sa-mi fie mila de braduti... :)
Cica ar fi mai eco sa cumperi un brad natural care provine dintr-o pepiniera, decat sa cumper unul din plastic made in china.
ȘtergereDaca ai calcat pe un led pur si simplu nu poti uita senzatia.
ȘtergereMai întâi, să ridic mâna 😂
RăspundețiȘtergereȘi apoi să spun că mi-e tare dor de simplitatea acelor vremuri. Erau și bune și rele, dar era totul mult mai simplu, mai așezat, mai puțină nebunie decât în zilele noastre.
Cred ca oamenii se bucurau pentru orice chestie care azi ar intra in categoria ,,nimicurilor".
Ștergere