Filme de acțiune

Sursa foto

   În ultima lună am urmărit două filme de acțiune ceea ce pentru mine este ceva...HUUUGE! Nu aș putea numi vreun alt film de acest gen pe care l-am urmărit cap-coada în această viață. Filmele de acțiune mă plictisesc și mă încarcă negativ.

  STUBER (Cinema City) însă mi-a plăcut foarte mult pentru că a avut mai multă comedie decât acțiune. Un polițist masiv, dur, nemilos...urmărește un criminal periculos ani la rândul. Dar cum oportunitatea vine în cel mai inoportun moment, se operează la ochi fix în ziua ,,evenimentului" mult așteptat. Folosește Uber pt o deplasare și dă peste o mașină electrică și-un șofer indian desprins din filmele cu Gandhi obsedat de moralitate, echilibru interior și alte chestii de genu'. Și după ce îl intoxică (practic) cu citate motivaționale, leagă cu acesta un parteneriat pe cinste. M-am amuzat ori de câte ori imensitatea sa se uita în telefon pentru a se pune la curent cu cazul. Mi-a plăcut că Stu a defulat în cele din urmă... Defularea e mama sănătății mintale, fraților! :) Finalul a fost excepțional, deși l-am intuit, a fost :)))).

  Filmul se terminase, dar oamenii încă râdeau în hohote pe hol. Deci...da! Merge! (Chiar bine!!!)

Sursa foto

   FURIOS SI IUTE: Hobbes & Shaw nu e pentru cei care nu urmăresc acest gen de filme. Fiind 3d, e și mai dificil de suportat. Amuzant pe alocuri, cu ceva clișee americănești, dar cu o temă de gândire importantă: evoluție...evoluție, da' până când? 

  Omul caută permanent să își depășească propria condiție, să se apropie de perfecțiunea unei mașinării, dar uită că plătește pentru asta cu propriul suflet.

    

Să-mi fie vară

Arhiva proprie

   Vara asta a fost intensă... O bună bucată de vreme am stat în tensiune maximă din cauza unor probleme legate de job. 

  Am sesizat că, din pricina fricii și a neîncrederii în forțele proprii, oamenii pot comite greșeli mari, unele ireversibile.

    

   Timpul s-a dus repede, dar a venit cu multe lecții la pachet, o parte din ele destul de dureroase. O bună prietenă și-a pierdut prietena, o pierdere foarte greu de înțeles și de suportat atât pentru apropiați, cât și pentru cei care nu au cunoscut-o personal. Ne comportăm de parcă am ști sigur că avem în față o viață lungă, exagerăm, ne pierdem în detalii și ne îndepărtăm de lucrurile care contează cu adevărat. Iar când ne izbește realitatea de perete...delirăm pe tema ,,absurdului vieții''. Cred în continuare în ideea că ne stau prea puține lucruri în putere și nici pe alea nu le facem cum trebuie.

  Vara asta a venit și cu evenimente fericite. Trei cupluri din rândul cunoscuților noștri au decis să-și întemeieze familii. Am participat cu bucurie la fiecare ceremonie și regret tot consumul neuronal legat de deplasare, organizare, găsirea unei rochii (care să se potrivească la o pereche de sandale cumpărate în trecut). Mi-am dat seama cu acest prilej, că sunt capabilă să încep cu finalul, ceea ce complică destul de mult lucrurile. Dar așa funcționez eu...

   Tot vara asta am sărbătorit ceea ce se cheamă nunta de tinichea ,,de aluminiu'', mai exact zece ani de căsnicie. Cineva chiar ne-a felicitat frumos, dar ca pe niște privilegiați ai sorții. Da, până la un punct am fost și privilegiați, dincolo de punct a fost și dificil. Căsnicia este grea. Presupune efort, încredere în tine însuți, încredere în celălalt, atenție, răbdare, recunoștință, în fine...cam tot ce ignorăm noi de obicei. Ori...ceva ce ne imaginăm c-ar crește într-un copac pe care noi avem posibilitatea de a-l și culege. Ori ceva ce ne lovește din senin...

  Concediul l-am petrecut pe malul Mării Negre atât în România, cât și în Bulgaria. Când am pășit pe o plaja considerată ,,modestă'' din Balcic, am plâns...un plâns pe care îl țineam demult în mine. Am plâns pentru că o bucată de mare și-o bucată de cer avem și noi. Dar noi...mai avem și tendința asta de-a ne mulțumi cu puțin și de-a înfiera reușitele altora. Noi nu învățăm și nu admirăm, noi doar lenevim dând vina pe soartă.
   Pentru prima oară în viață am experimentat relaxarea pe malul mării. Ceea ce la noi este o utopie, pentru vecinii noștri e ceva normal.

   Tot pentru prima dată în viață am înțeles că sunt momente în care trebuie să o iei de la zero (sau chiar de la -1), că tot ceea ce avem poate fi pierdut într-o secundă ori, mai rău, printr-un lung șir de suferințe. Am înțeles că trebuie să fii bine cu tine ca să poți fi de folos altora. Că trebuie să închizi cartea și să încerci efectiv să faci lucrurile pe care crezi că le stăpânești la nivel teoretic. Nu-ți va ieși din prima poate... Dar tu să faci și să faci până îți iese!

Mozaicul lunii August

  Ultima lună de vacanță adevărată! 

Acea rochie

Sursa foto

- Buna ziua! Aveti o rochie...nici prea-prea, nici foarte-foarte, simpla, dar moderna...care sa mearga la nunti, botezuri si, eventual, comemorari?! Un fel de struto-camila?!!!

   Ei bine, nu stiu de ce, la aceasta intrebare, toti fac ochii mari si zic pe un ton total nepotrivit: N-AVEM!

   Am intrat intr-un magazin recomandat de o colega. O prietena de-a prietenei unei alte prietene isi cumpara de-acolo rochii pentru femei normale, care ascund diferite neajunsuri (reale sau imaginare). Rochii cat vedeai cu ochii, rochii gen ,,zana primavara", ,,regina noptii", ,,balada unui greier mic", toate fabricate in China, cel mai mare nr fiind 38.
- Nu va suparati, zic, aveti ceva si pentru mine?!
   Vanzatoarea ma masoara si ma cantareste din priviri si zice:
- Pentru dumneavoastra...doar astea!
 Si imi arata un colt de stativ cu aproximativ zece rochii, sapte - opt din ele potrivite pentru 65+. Wow, acu' chiar ma simt frumoasa!
   Contrar asteptarilor, gasesc doua modele apropiate de ceea ce-mi doream... Pe mustar (dulce, de masa) si pe verde (brotacel).
    Sotul meu ma supravegheaza cu atentie. Stie ca, in astfel de situatii, as fi in stare sa fac o nefacuta gen: sa iau ceva total nepotrivit, sa plang acasa, si apoi sa caut, eventual in ziua evenimentului, altceva. Sau sa umblu prin croitorii pentru ajustari. Asa ca ma sfatuieste sa nu ma grabesc.
   In cel de-al doilea magazin, o cucoana recalcitranta, incearca sa isi imbrace clientii cu forta. Fiind la polul opus fata de alte vanzatoare, zic ,,Tatal nostru" in gand si accept provocarea. Macar parea mai dispusa sa ajute intr-un fel (sau altul).
     Dupa ce imi vantura prin fata ochilor tot ce avea pene, franjuri, glitter, pietre si voal, racneste gratis la mine, pe motiv de ,,pretentii", apoi se da batuta. (Thanks, God!)
   Aproape ca evadam din magazin si ne tinem cu mana de burta. Cum sa nu razi cand esti la un pas de a manca bataie pe banii tai si pe muzica ta??!! Ospitalitate romaneasca si respect pentru client...
- Hai si-n asta, zic! Arata ca un chiosc, da' stiti povestea cu fata babei si fata mosului, cand ladita cea mai anosta, ascundea cele mai multe bogatii...
   Vad o rochie superba. O probez in graba. Se aseaza bine, seamana cu struto-camila pe care mi-o doream, doar ca pe mustar. Ii zic vanzatoarei ca imi place, dar din cauza culorii, nu o pot lua. Doamna zice:
- Doriti sa probati si pe albastru?!
- Daaaaa! Aveti???

   Si in doua secunde sar intr-un picior si tip de bucurie. Sotul face rugaciuni de multumire. Plecam fericiti!

Morala: Cauta pana gasesti! (Incearca sa nu iei bataie intre timp!)

  

Pentru o mireasă

Rubrica: Miercurea fără cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: arhiva personală

Eu sunt Malala (Malala Yousafzai)

Sursa foto

,,M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei."

,,Nu îmi era teamă, dar începusem să verific dacă poarta era încuiată noaptea și să-l întreb pe Dumnezeu ce se întâmplă când mori."

,,În ziua în care m-am născut, oamenii din sat au compătimit-o pe mama și nimeni nu l-a felicitat pe tata. Am venit pe lume în zori, când se stingeau ultimele stele. Noi, paștunii, considerăm că e un semn bun. Tata nu avea bani pentru spital sau pentru moașă, așa că pe mama a ajutat-o o vecină să mă aducă pe lume. (...) Eram fata, într-o lume unde nașterea unui băiat e sărbătorită cu focuri de armă, iar fiicele sunt ținute ascunse, singurul lor rost fiind să gătească și să aducă pe lume copii."

,,Avem o vorbă: Fără onoare, lumea nu valorează nimic."

,,Ignoranța le permitea politicienilor să-i păcălească pe oameni și conducătorilor incompetenți să fie ușurință realeși."

,,Școala a fost locul meu de joacă. Tata îmi spunea că, încă dinainte să învăț să merg, intram de-a bușilea prin sălile de clasă și începeam să gânguresc de parcă aș fi predat."

,,A fost odată o fată frumoasă, de cincisprezece ani, pe nume Seema. Toată lumea știa că era îndrăgostită de un băiat anume și că uneori, când el trecea pe lângă ea, Seema îl privea pe sub genele ei lungi și negre, pe care i le invidiau toate fetele. În societatea noastră, dacă o fată flirtează cu un bărbat își dezonorează familia, dar pentru un bărbat nu e nici o problemă. Nouă ni s-a spus să Seema s-a sinucis, dar mai târziu am aflat că fusese otrăvită chiar de rudele ei."

,,Tata spunea: O să-ți apăr libertatea, Malala. Să nu renunți la visurile tale."

,,E oribil să te simți nedemn în ochii părinților."

,,Învățați-l că este de departe mult mai cinstit să nu reușești în ceva decât să înșeli." Abraham Lincon

,,Buntătea nu poate fi rasplătită decât cu bunătate, nu cu vorbe precum mulțumesc.''

,,(Tata) nu credea în răzbunare și încerca să-i facă pe oameni să vadă că nimeni nu avea de câștigat de pe urma violenței neîncetate și că ar face mai bine să-și vadă de viețile lor."

,,În țara mea, prea multor politicieni nu li se pare că a fura e o problemă prea mare. Sunt bogați, iar țara săracă, însă ei continuă să fure. Cei mai mulți nu plătesc taxe, dar nu asta e cea mai gravă problemă. Iau împrumuturi de la bănci de stat și nu le mai returnează niciodată."

,,Nu are importanță în ce limbă vorbești, esențial e să algi bine cuvintele care să exprime ceea ce vrei să spui."

   

Inside out

Sursa foto: WhatsApp (Daniela)

Inside out - Alan Walker

Plimbare

Gradina publica, Galati

Defulare

   De la o zi la alta mă înstrăinez tot mai mult de țara asta, de unii oameni, de obiceiurile și apucăturile românești. Și când mă acaparează mustrările naționaliste, deschid televizorul și constat că (oficial) nu mai avem nici o șansă la îndreptare!!!

  Dacă în România ceva funcționează, atunci trebuie găsit vinovatul. Dacă cineva știe ce face, trebuie izgonit. Dacă cineva se încăpățânează să construiască, trebuie să i se pună bețe în roate...cu orice preț! Se pun în locul lor incompetenți, leneși, agramați - slabi de înger și ușor de manipulat de ăștia mai mari, mai corupți...

  Oamenii obișnuiți sunt într-o continuă alergătură, preocupați de rate și de supraviețuire. Cealaltă categorie, cu preocupări incerte, se plimbă în mașini de lux, își fac live-uri pe facebook și te omoară în curtea ta, în casa ta, pe acorduri de manele.

   Legea e orientativă și se pune în aplicare doar pentru o categorie de oameni, cealaltă categorie își face propriile legi, legi rupte de adevăr și dreptate. 

  Asta e rețeta insuccesului. Și ăsta e punctul în care prostia nu mai doare, ci devine letală.

Emoticoane

Arhiva personala (emoticoanele Iuliei)

Rubrica: Miercurea fara cuvinte

Gazda: Carmen

Cine m-a făcut om mare

Sursa foto: WhatsApp (Daniela)

Cine m-a facut om mare - Delia

Valuri

Sursa foto: WhatsApp (Daniela)

Valuri - The Motans

Ce viață tristă!

   Oamenii mergeau pe trotuar, cu capul plecat, cu o mie de gânduri la purtător. Unii veneau de la munca. Unii chiar veneau de la muncă. Alții...stăteau în pragul unui cazinou. Priveau rânjind când la trecători, când la câinele de luptă fără botniță.

   Eu cu câinele nu am nimic. Însă cu această tipologie de oameni, da! Ce așteptau?! Ca unul dintre noi să îi atragă atenția patrupedului?! Câtă boală trebuie să existe în plăcerea aceasta de a face rău și de a umili?! Ce hău interior, ce copilărie grea, ce cantitate de ignoranță trebuie să posede un astfel de individ?! 

  

   

   

   

Mare

Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: WhatsApp (Thanks, Daniela!)

Toamna din luna august

Sursa

  Începutul lunii august ne-a surprins c-o atmosferă tomnatică. Frunzele s-au grăbit parcă să se desprindă de copaci, lumina e mai blândă, iar vântul mai jucăuș. În casă e miros de ceai cu miere. În camera alăturată, cineva tușește. Iar eu...încă nu sunt pregătită pentru toate astea.

   Septembrie, luni - Horia Brenciu