16 iulie 2019

Neterminată


   Traversez o perioadă grea. În mod normal, m-aș cuibări în pat și-aș plânge vreo trei zile fără oprire, un plâns din acela sănătos și eliberator. În mod anormal...funcționez în virtutea inerției, nici eu nu știu bine cum.
   Sau poate mi-am ales, fără să-mi dau seama, luptele.

   Zilele trecute mi-am vizitat mătușile. Mi-am amintit de mamaia. Când își îngrijea florile din grădină, o iscodeam mereu...
- Mamaie, zi o floare cu care semăn eu!
- Semeni cu o cicoare, mamaie!
- Cu o cicoare?! întrebam mâhnită. Dar e cea mai urâtă!
- Nu sunt flori urâte, mamaie.
   Nu înțelegeam de ce din multitudinea de flori minunate, pe care le îngrijea cu atenție, mă compara tocmai cu o sălbăticiune care creștea pe lângă gard vrând parcă să evadeze prin fiecare romb din sârmă.

   Mi-am amintit și de ultima noastră discuție extrem de acidă. Eu prea necoaptă la minte, ea prea aproape de finish. Ne-am rostit câteva vorbe grele, pe care n-am mai avut timp să le retragem. Și povestea a rămas așa, suspendată undeva între pământ și cer.
   
   M-o fi iertat?! Eu am iertat-o greu, după un ocol prin viață.

   Când eram mică o întrebam la fiecare vizită:
- Mamaie, când o să mori tu, îmi dai mie tabloul cu căprioară?!
   Și ea râdea în hohote, fără să strice parcă surpriza:
- Da, mamaie, când o să mor, o să ți-l dau!

   E singurul lucru pe care îl am de la ea. Tabloul din lemn cu Bambi. Și poate și o mică bucată din râsul ei sincer, zgomotos, din umorul ei salvator de situații.
   
  
  

23 de comentarii:

  1. Tu ai ochii albastrii de a zis bunica ta ca semeni cu o cicoare? :)
    Eu cred ca bunicii iarta ... întotdeauna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te a iertat precis, de și o aminti despre ce-a fost vorba.
    Cicoarea mie mi se pare o sălbăticiune frumoasa. Miei e puțin necaz că n- anchetat-o pe bunica, cum ai făcut tu.
    Îti țin pumnii sa scapi de pasa asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu cred ca a fost cu adevarat suparata pe tine. Poate ca asa ai interpretat tu, in mintea ta necoapta, dar bunicii si parintii nu se pot supara cu adevarat pe cei mici. Asa sper.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa treci cu bine perioada iti doresc!
    Mamaia ta te-a iertat - daca o fi fost suparata. :)
    Foarea de cicoare e nu doar frumoasa, ci si spontana, salbatica, "independenta". :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Dacă vrei să vorbești cu cineva, știi unde mă găsești.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iti doresc zile senine!! Te imbratisez cu drag!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. :( un articol trist, rascolitor... Probabil a iertat inca de atunci...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mie imi place foarte mult floarea de cicoare,o admir de fiecare data cind am ocazia sa o vad!

    RăspundețiȘtergere
  9. te a iertat cu siguranta si acum te vegheaza de acolo, de sus.
    Emotionanta postarea ta, Zuzu draga.
    E bine sa ne amintim de strabuni... Stii ca de cate ori pomenim cu drag pe cineva dus din lumea asta, acolo sus in ceruri bate un clopotel de argint? Acum, aici, la fiecare comentariu la care ai raspuns, a mai batut o data clopotelul pentru bunica ta draga.

    RăspundețiȘtergere
  10. sper ca sunteti sanatosi, ca in rest toate se rezolva.

    RăspundețiȘtergere
  11. Suntem sănătoși, mulțumesc lui Dumnezeu!

    Însă eu stau ca-ntr-o oală sub presiune de aproximativ o lună, iar răbdarea nu e una din calitățile mele. :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Te-a iertat cu siguranță. Dureroase amintiri, am și eu...

    RăspundețiȘtergere