Hamster-eală

Sursa foto

   Uneori mă simt precum un hamster care aleargă fără încetare în rotița lui. Rotița se află într-o cușcă și cușca se află sub multe perechi de ochi. Ochi curioși, ochi contrariați, ochi malițioși, ochi blânzi, ochi lucioși...în fine, ochi de toate felurile.

  Nu mă deranjează că par toți ațintiți asupra mea. Mă deranjează goana asta nebună și oboseala cronică. Doamne, o oboseală ce nu poate fi descrisă în cuvinte! Bine, o bucată însemnată provine dintr-o anemie mai veche, dar o parte e ceva mai...profundă.

    Apropiații mei vor să mă ajute și vin cu tot felul de sfaturi: vitamine, somn, optimism, credință etc. Pe ultima îmi aduc bine aminte când am pierdut-o. Acum mulți ani pe vremea asta. E o rană peste care pun mereu un pansament steril, dar pe care nu am tăria să o privesc. Să o tratez...nici atât.

   Cam așa e cu rănile trecutului. Pe măsură ce trece vremea, se adâncesc. Și oamenii dispar, și vorbele nespuse atârnă din ce în ce mai greu. Mai ales peste același sânge... Într-o zi o să iert, și-o să-mi cos o aripă nouă. Dar pan' atunci...mai alerg puțin.