Rolul de părinte (note de curs)

sursă foto

Modelul - Sarcină

   Numeroşi părinţi înţeleg rolul de părinte sub forma modelului - sarcină. În centrul atenţiei se află copilul - copilul este important ca obiect al acţiunii, iar adultul ca instrument al acesteia. Identificându-se cu modelul  - sarcină, părintele îşi apreciază propriul comportament în funcţie de eficienţa pe care o înregistrează. A fi părinte înseamnă pentru el o activitate pe care trebuie să o execute în mod ideal. 

   Fiind exigent cu sine, pretinde mult şi copilului său. Prin urmare, părintele şi copilul se acceptă reciproc numai în măsura în care răspund cerinţelor aşteptate. Aşa apar suferinţele umane, ca urmare a perceperii iubirii condiţionate şi lipsa orientării după motive, sentimente şi senzaţii reale. Sentimentul responsabilizării pentru rezultatele şi acţiunile copilului poate determina totodată atribuirea automată atât a succeselor, cât şi a eşecurilor urmaşului său.

   Adultul nu ar trebui să îi limiteze libertatea şi independenţa copilului, ci să se preocupe de contextul în care se realizează interacţiunea dintre ei - menţinerea condiţiilor materiale şi emoţionale corespunzătoare pentru ca activitatea copilului să se desfăşoare la un nivel optim. Este vorba despre climatul în care se pot manifesta emoţiile pozitive, precum şi despre furnizarea unor materiale corespunzătoare şi a unui ajutor prin care să se stimuleze eforturile copilului.

  Despre dragostea necondiţionată

   NU transmiteţi copiilor mesaje precum: ,,Te iubesc pentru că eşti cel mai bun!", ,,Te iubesc pentru că eşti cel mai frumos!", ,,Te iubesc pentru că eşti ascultător!" deoarece în acest fel îi trasaţi şi condiţia pe care trebuie să o îndeplinească pentru a fi iubit/pentru a merita iubirea părintelui.

   

  Te iubesc pur şi simplu, te iubesc fiindcă sunt părintele tău, fiindcă eşti copilul meu, fiindcă ştiu că eşti un om independent, liber şi pentru că va sosi vremea când vei pleca şi îţi vei trăi propria viaţă! Şi atunci te voi iubi. Mă bucură fericirea ta. Te iubesc fiindcă soarta mi te-a încredinţat. Doresc să-ţi arăt ce cred eu că este important şi înţelept. Nu eşti proprietatea mea. Nu trebuie să îndeplineşti nici un fel de condiţii pentru a te iubi.

Note de curs, Psihologie, Eurocor