Despre limită (Gabriel Liiceanu)

Despre limită

                               Gabriel Liiceanu

• Cartea, spune Liiceanu în Cuvânt înainte, este despre libertate, iar limita reprezintă acel element care o face să existe și să funcționeze.
• Libertatea gravitațională este libertatea reală, ea trebuie deosebită de liberatea ideatizată și ,,pură";
• ,,Prima limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi". Ființa creează astfel cadrul de referință al libertății, ea reprezintă condiția ei gravitațională. Prin urmare - ca agent al libertății gravitaționale, prima limită pe care trebuie să o suport este faptul de a fi.
• Ființa și conștiința ființei reprezintă condiții de existență ale libertărții gravitaționale. A fi și a fi conștient de faptul că ești sunt limite prin care se realizează trecerea de la libertatea pură la cea gravitațională (reală).
• A treia limită a libertății gravitaționale: a fi conștient că ești finit. Se adaugă apoi alte determinații precum: sex, rasă, epocă, loc, ascendență, castă, limbă, religie (toate astea vin dinaintea alegerii noastre).
• Paradoxul libertății gravitaționale: ,,libertatea vine laolaltă cu limitele care o fac cu putință, de dinaintea alegerii mele."
• Deci ,,altcineva" sau ,,nimeni'' a ales pentru noi. Înainte ca eu să hotărăsc, altcineva/nimeni a hotărât pentru mine. ,,Libertatea gravitațională presupune acceptarea condiției de a construi pe teren străin."
• Destinul este astfel proiectul liber realizat pe un proiect străin, dar în condiții și cu mijloace alese de noi. Iar fericirea și reușita nu depind de ,,zestrea" noastră, ci de gradul de acceptare, de capacitatea asimilării și exploatării ei.
• Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care a decis, la un moment dat, pentru mine. Ea presupune conștientizarea faptului că orice proiect al meu este construit pe un proiect străin (care ne-a fost dat).
• Orgoliul apare în momentul în care percepem ca pe o umilință faptul că alctineva/nimeni a decis pentru noi. Duelul dintre ceea ce e gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere întrucât sinuciderea reprezintă depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă - pâna la decizia (autonomă) asupra condiției ei. Astfel hotărându-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat.
• A fi umilit înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat pe hotare străine.

,,Înainte de a alege, înainte de a tăia în stofa posibilului și de a da contur suitei de acte care alcătuiesc conținutul unei vieți libertatea mea se manifestă ca atitudine față de hotarele primite, ca libertate care se întoarce asupra zestrei mele și o consideră în implacabilul sau în reformulabilul ei."

,,Libertatea este putința de a alege între mai multe posibilități ale mele."

• Frica se naște nu din iminența pericolului, ci din posibilul ei (știut, experimentat, trăit de alții).
• Acest pericol nu e precum cel trăit (pe pielea mea) într-un moment critic al vieții (avalanșă, cutremur, atac la drumul mare), ci e un pericol creeat de mine însumi, e un pericol înscris în hotărârea mea. Hotărârea mea e avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. Eu i-am dat naștere, eu am ieșit înainte ei. Făcând asta, eu sunt curajos. În același timp, simt și frica.

,,Cel puternic este puternic în sine. El știe ceea ce poate, știe ceea ce vrea și vrea ceea ce poate. El este liber în configurarea proiectului său. Dar pentru a-și exersa puterea, el trebuie să fi făcut dovada libertății sale prin raportarea la altul."

,,Esența libertății este împărtășirea, și tocmai de aceea nimeni nu poate fi liber într-o lume de ființe constrânse."