31 martie 2019

Ce-am mai pus în farfurie



  • Clătite cu dulceață;
  • Fructe: mere, căpșune;
  • Ciorbă cu carne de porc;
  • Ruladă de cașcaval, ceapă verde, clatită cu brânză;
  • Macrou în sos cu mămăliga;
  • Salată cu carne de pui;
  • Plăcintă cu brânză sărată.

30 martie 2019

11. Jurnalul unei femei simple



  • Astăzi...30.03.2019, ora 11:20.
  • Afară...este frumos. E primăvară doar!
  • Mă gândesc...la meniul acestei zile. Aș încerca o rețetă nouă.
  • Sunt recunoscătoare...pentru că am ieșit repede din spital, pentru că sunt acasă.
  • Am reuşit...să mă pun, cât de cât, pe picioare.
  • Meşteresc/creez...nu!
  • Citesc...Copilul invizibil, psih. G. Gyorgy. Voi termina o fișă de lectură cât de curând. (Thanks, Irina - Blogul de la mare).
  • Pentru săptămâna viitoare îmi doresc...să mă simt bine, să-mi pot relua activitățile.
  • În casă...nu e o ordine perfectă, dar e bine. Miroase a plăcintă! :)
  • Un citat preferat pentru astăzi...

Doar replici...

- Sofia, vorbești muuuuult, prea mult!
- Asta e și ideea!

- Daaaan, Daaaaaan! Dănuuuuuț!
- ...
- Vino mai repede că nu mă-nțeleg cu mama!

- Te-nțelegi bine cu Dan. Îl iubești mult, nu-i așa?!
- Daaaa... El e dragul meu.
- Dragul tau? :)
- Da, pentru că este cuminte și adevărat!

- Facem clătite?
- Nu! Nu îmi plac clătitele voastre.
- Hai, Sofia! Ți-a plăcut clătita de la grădiniță.
- Astea nu îmi plac.
- De ce? Ce le lipsește?
- Ciocolata.

- Sofia, cum a fost la grădi?
- Foarte bini, da' cam urât!

- Vreau totescopul?
- Stetoscopul sau telescopul?
- Ăla pentru doctor!
- Stetoscopul!
- Stotescopul! Și hai să ne jucăm!
- Am treabă acum!
- Și cum rămâne cu spitalul meu?!

- Vreau o iminioară de bombonică (inimioară Milka)!

- Cel mai tare mi-e frică de Google și de întuneric. Nu trebuie să mai spui ''Ok, Google!". 

- Hapciu...
- Să crești mare!
- Hey, sunt prea mică să cresc mare!

  • Îmi place...să mă odihnesc, să mă relaxez.
  • O fotografie/mai multe din această săptămână... 


arhiva personală

Ideea jurnalului săptămânal aparţine Corcodushei.

28 martie 2019

Muritor




#nuvreausărezist



    Am şters postarea trecută (#nurezist), nu pentru că era prea personală, ci pentru că era prea...creepy pentru ceea ce-mi doresc eu de la acest blog. Într-adevăr era o frântură din realitate, dar una pe care vreau să o uit cât mai repede. În plus, soţul meu (care e cititorul meu cel mai înfocat) mi-a spus că nu trebuie să omit acest episod, fie ce-o fi!

  Vă scutesc de detalii neplăcute şi nefireşti. Cei obişnuiţi cu spitalele de stat din România, s-ar plictisi probabil citind aceste lucruri şi m-ar numi alintată, răzgâiată, imatură. Aşa că, pe scurt... Nu e normal ce se întâmplă! Nu e normal să rămânem în această ţară, ca scalvi ai propriei vieţi, să muncim doar pentru a susţine un sistem corupt şi disfuncţional. Nu e normal să porţi povara unei boli într-un mediu neprielnic. Nu e normal să nu beneficiezi de un loc al refacerii şi vindecării. Nu e normal să n-ai o oglindă curată, un mâner de uşă, o baie decentă, un var pe pereţi, un mop alb (hai, gri!), un cuier, un cui bătut în perete în acest secol, nu în comunism. Nu e normal să simţi că nu lupţi cu o boală, ci cu o lume bolnavă! Nu e normal s-o faci pe gladiatorul într-o epocă în care noi plătim pentru ceva condiţii în plus faţă de cele din evul mediu. Nu e normal să ne hrănim cu prejudecăţi. Nu e normal să ştim şi să nu ne ajute ceea ce ştim. Nu e normal să ne complacem doar pentru că, în aceste condiţii, trebuie să fii puternic. Nu pentru asta plătim! Pe unde se scurg banii noştri şi mai ales de ce permitem asta?!

   Acum sunt bine, sunt acasă. Mi s-a estompat instinctul ăla de supravieţuitor şi a ieşit la iveală instinctul de plătitor de taxe şi impozite. Încerc să-mi revin după terapia şoc la care am fost supusă. Încerc să fiu recunoscătoare pentru că, în ciuda, credinţelor populare, există specialişti, există oameni care-şi fac datoria într-un context total anapoda. Există oameni care ştiu ce vorbesc, care îţi inspiră încredere şi care se comportă frumos chiar dacă nu îi plăteşti. Însă...ceea ce primim de la cei care ne conduc ţine de domeniul pornografiei.


  
  
   
   

20 martie 2019

No surrender




   No surrender (TVR 2 - 19.03.2019) o prezintă pe Amelia depăşind traumele provocate de fostul soţ agresiv. Lansează un blog de succes menit să ajute şi alte persoane să se salveze din relaţiile toxice. Dar pentru că succesul are preţul său, trece printr-o serie nouă de întâmplări neplăcute, de data aceasta fiind mai vulnerabilă din cauza expunerii. Resimte din nou insecuritatea, la un alt nivel. Evident, vinovatul e ultima persoană care i-ar fi putut da de gândit.
   

Copac înflorit


Rubrica: Miercurea fără cuvinte
Gazdă: Carmen
Sursă foto: arhiva personală

19 martie 2019

Rolul de părinte (note de curs)




Modelul - Sarcină

   Numeroşi părinţi înţeleg rolul de părinte sub forma modelului - sarcină. În centrul atenţiei se află copilul - copilul este important ca obiect al acţiunii, iar adultul ca instrument al acesteia. Identificându-se cu modelul  - sarcină, părintele îşi apreciază propriul comportament în funcţie de eficienţa pe care o înregistrează. A fi părinte înseamnă pentru el o activitate pe care trebuie să o execute în mod ideal. 
   Fiind exigent cu sine, pretinde mult şi copilului său. Prin urmare, părintele şi copilul se acceptă reciproc numai în măsura în care răspund cerinţelor aşteptate. Aşa apar suferinţele umane, ca urmare a perceperii iubirii condiţionate şi lipsa orientării după motive, sentimente şi senzaţii reale. Sentimentul responsabilizării pentru rezultatele şi acţiunile copilului poate determina totodată atribuirea automată atât a succeselor, cât şi a eşecurilor urmaşului său.

   Adultul nu ar trebui să îi limiteze libertatea şi independenţa copilului, ci să se preocupe de contextul în care se realizează interacţiunea dintre ei - menţinerea condiţiilor materiale şi emoţionale corespunzătoare pentru ca activitatea copilului să se desfăşoare la un nivel optim. Este vorba despre climatul în care se pot manifesta emoţiile pozitive, precum şi despre furnizarea unor materiale corespunzătoare şi a unui ajutor prin care să se stimuleze eforturile copilului.

  Despre dragostea necondiţionată

   NU transmiteţi copiilor mesaje precum: ,,Te iubesc pentru că eşti cel mai bun!", ,,Te iubesc pentru că eşti cel mai frumos!", ,,Te iubesc pentru că eşti ascultător!" deoarece în acest fel îi trasaţi şi condiţia pe care trebuie să o îndeplinească pentru a fi iubit/pentru a merita iubirea părintelui.
   
  Te iubesc pur şi simplu, te iubesc fiindcă sunt părintele tău, fiindcă eşti copilul meu, fiindcă ştiu că eşti un om independent, liber şi pentru că va sosi vremea când vei pleca şi îţi vei trăi propria viaţă! Şi atunci te voi iubi. Mă bucură fericirea ta. Te iubesc fiindcă soarta mi te-a încredinţat. Doresc să-ţi arăt ce cred eu că este important şi înţelept. Nu eşti proprietatea mea. Nu trebuie să îndeplineşti nici un fel de condiţii pentru a te iubi.

Note de curs, Psihologie, Eurocor

18 martie 2019

10. Jurnalul unei femei simple




  • Astăzi...18 martie 2018, cea mai caldă zi a săptămânii.
  • Afară...e cald, e frumos, e plăcut.
  • Mă gândesc...la stara mea fizică şi mentală. Fie din cauza asteniei, fie din pricina perioadei agitate prin care am trecut, mă simt destul de rău. 
  • Sunt recunoscătoare...pentru soarele ăsta prietenos.
  • Am reuşit...să trec pe la laboratorul de analize. Dacă se poate numi reuşită!
  • Meşteresc/creez...am decorat câteva borcane cu sfoară şi coji de fistic pictate (job).
  • Citesc...despre crizele de plâns ale copiilor mici (centrul de parenting).
  • Pentru săptămâna viitoare îmi doresc...sănătate, doar sănătate.
  • În casă...e ordine. Am plecat fiecare la treburile noastre.
  • Un citat preferat pentru astăzi...


  • Îmi place...să stau la soare. 
  • O fotografie/mai multe din această săptămână... 


Ideea jurnalului săptămânal aparţine Corcodushei.

08 martie 2019

9. Jurnalul unei femei simple




  • Astăzi...8 martie 2018, ora 8:28 (dimineața).
  • Afară...e soare, e frumos, se anunță vreme bună!
  • Mă gândesc...să-mi scot domnișoara la cofetărie, să-i cumpăr o brioșă cu fructe confiate. (Îi plac mult ieșirile de genul acesta.)
  • Sunt recunoscătoare...pentru oamenii din preajma mea, pentru ceea ce am reușit să fac pentru mine (și doar pentru mine). 
  • Am reuşit...să citesc despre diferite stiluri de părințeală, să merg la salon (iaaaar), să ies cu fetele. Au fost și momente de agitație și de grabă, dar au fost și momente chill.
  • Meşteresc/creez...pregătesc cu copiii o expoziție cu floricele de primăvară, tehnici diferite - decupaj, lipire, pliere, dactilopictură, ștampilare etc. (la job).
  • Citesc...cursuri și articole online. Mi-aș fori să mă ocup de o rubrică săptămânală în care să recomand diferite bloguri pe care le consider utile, plăcute, interesante.
  • Pentru săptămâna viitoare îmi doresc...sănătate și atât.
  • În casă...nu este ordine perfectă, dar azi chiar nu am de gând să mă ocup de așa ceva.
  • Un citat preferat pentru astăzi...

  • Îmi place...să merg la cinema. 
  • Urarea săptămânii...La mulți ani verișoarei mele frumoase și curajoase cu prilejul împlinirii unei vârste importante (18)! La mulți ani, sănătate și fericire tuturor femeilor, tuturor fetelor! 

  • O fotografie/mai multe din această săptămână... 


(sursă foto: arhiva personală, 7.03.2019)


Ideea jurnalului săptămânal aparţine Corcodushei.

06 martie 2019

Când regula devine opţională



   Ori de câte ori mă aflu la volan şi le permit pietonilor să-şi exercite dreptul de a traversa strada (pe ZEBRĂ) îi văd zâmbind, înclinând uşor capul în semn de recunoştinţă ori alergând în mare viteză spre celălalt trotuar pentru a nu ,,deranja" traficul. Nu de puţine ori am vrut să le strig: Ştiţi că aveţi dreptul să traversaţi strada pe-aici, nu?!
   Când intru în rolul pietonului, la fel, limbajul meu nonverbal indică un sincer: Mulţumesc că mă laşi să trec strada fix pe zebră! Câtă omenie! N-ai să mai vezi aşa ceva! (Deci se ia...)
   Se ia pentru că sunt atât de puţini oameni care-şi fac datoria, atât de puţini oameni conectaţi la realitate, atât de puţini oameni bine intenţionaţi, încât ori de câte ori îi întâlneşti, simţi nevoia să îi îmbrăţişezi.

   (Şi-atât de puţini şoferi care nu vânează pokemoni/nu dau like-uri pe fb când sunt la volan...)
   
   La ultimul curs la care am participat, prof. a rostit următorul ,,blestem": Vă doresc să aveţi parte, în viaţa de zi cu zi, de profesionişti (de ex., medici) care să vă semene - serioşi, responsabili şi dedicaţi exact ca voi! Panică Man! Unora le cădeau pixurile din mâini, altora li se încrucişau spâncenele, unii răsfoiau notiţele poate-poate or reţine ceva, alţii se întrebau dacă e moral ori creştineşte să blestemi... Acu' ori că trăim vremuri în care blestemul pare că s-a prins, ori că am ajuns în punctul în care trebuie să recunoaştem că regulile disciplinează şi ordonează lucrurile... Trebuie analizat!

   Însă dacă de litera legii pare că se scapă tot mai mult şi tot mai des, de litera aceea dincolo de puterea noastră de înţelegere...nu se poate scăpa! Mai devreme, mai târziu ori când lumea ţi-e mai dragă, Universul te va face să plăteşti, de regulă, cu aceeaşi monedă.
   


04 martie 2019

Blogăreală (cu plusuri şi minusuri)



+ formă de terapie - prin intermediul scrisului mă descarc, mă deconectez, mă relaxez, mă amuz, mă inspir, mă corectez, învăţ;
+ notez lucruri pe care le consider importante, lucruri care (zic eu) pot folosi şi celor din jur;
+ reţin multe informaţii preţioase (pentru că le scriu);
+ comunic cu o mulţime de persoane de la care am ce învăţa;
+ cunosc, în permanenţă, oameni care scriu bine;
+ evidenţiez momente importante, momente semnificative din viaţa noastră;
+ câştig experienţă, experimentez diferite stiluri de scriere;
+ câştig premii, cadouri datorită participării la diferite concursuri;
+ particip la anumite provocări de succes: Miercurea fără cuvinte, Jurnalul unei femei simple, Mozaicul luniiCitate favorite;
+ îmi urmăresc propria evoluţie;
+ îmi petrec timpul liber într-o manieră care-mi place.

- am suportat o serie de neplăceri cauzate de expunere;
- etichetarea;
- surpriza de-a vedea persoane apropiate folosindu-se de anumite conţinuturi.

   În situaţia mea...plusurile sunt mai importante decât minusurile. Îi mulţumesc Roxanei pentru tema de gândire şi pentru frumoasa interacţiune de care am beneficiat de-a lungul vremii.

                                                                        O zi plăcută!

  
   

03 martie 2019

Isn't it romantic?


Sursa foto

   O comedie romantică, lejeră, de weekend despre iubirea de sine, autoapreciere şi nu numai. Un film ,,americănesc" cu de toate: umor, cafele, modele, clişee. Mesajul este unul interesant: Iubeşte-te pe tine însuţi/însăţi! (şi din acest punct poţi începe să construieşti!)
   Îl recomand. Haios! (Netflix)


Tablou (matinal)


Locatie: Brăila
Data: 3.03.2019
Sursa imaginilor: arhiva personală

02 martie 2019

Despre limită (Gabriel Liiceanu)

Despre limită

                               Gabriel Liiceanu

  • Cartea, spune Liiceanu în Cuvânt înainte, este despre libertate, iar limita reprezintă acel element care o face să existe și să funcționeze.
  • Libertatea gravitațională este libertatea reală, ea trebuie deosebită de liberatea ideatizată și ,,pură";
  • ,,Prima limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi". Ființa creează astfel cadrul de referință al libertății, ea reprezintă condiția ei gravitațională. Prin urmare - ca agent al libertății gravitaționale, prima limită pe care trebuie să o suport este faptul de a fi.
  • Ființa și conștiința ființei reprezintă condiții de existență ale libertărții gravitaționale. A fi și a fi conștient de faptul că ești sunt limite prin care se realizează trecerea de la libertatea pură la cea gravitațională (reală).
  • A treia limită a libertății gravitaționale: a fi conștient că ești finit. Se adaugă apoi alte determinații precum: sex, rasă, epocă, loc, ascendență, castă, limbă, religie (toate astea vin dinaintea alegerii noastre).
  • Paradoxul libertății gravitaționale: ,,libertatea vine laolaltă cu limitele care o fac cu putință, de dinaintea alegerii mele."
  • Deci ,,altcineva" sau ,,nimeni'' a ales pentru noi. Înainte ca eu să hotărăsc, altcineva/nimeni a hotărât pentru mine. ,,Libertatea gravitațională presupune acceptarea condiției de a construi pe teren străin."
  • Destinul este astfel proiectul liber realizat pe un proiect străin, dar în condiții și cu mijloace alese de noi. Iar fericirea și reușita nu depind de ,,zestrea" noastră, ci de gradul de acceptare, de capacitatea asimilării și exploatării ei.
  • Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care a decis, la un moment dat, pentru mine. Ea presupune conștientizarea faptului că orice proiect al meu este construit pe un proiect străin (care ne-a fost dat).
  • Orgoliul apare în momentul în care percepem ca pe o umilință faptul că alctineva/nimeni a decis pentru noi. Duelul dintre ceea ce e gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere întrucât sinuciderea reprezintă depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă - pâna la decizia (autonomă) asupra condiției ei. Astfel hotărându-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat.
  • A fi umilit înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat pe hotare străine.
,,Înainte de a alege, înainte de a tăia în stofa posibilului și de a da contur suitei de acte care alcătuiesc conținutul unei vieți libertatea mea se manifestă ca atitudine față de hotarele primite, ca libertate care se întoarce asupra zestrei mele și o consideră în implacabilul sau în reformulabilul ei."

,,Libertatea este putința de a alege între mai multe posibilități ale mele."

  • Frica se naște nu din iminența pericolului, ci din posibilul ei (știut, experimentat, trăit de alții).
  • Acest pericol nu e precum cel trăit (pe pielea mea) într-un moment critic al vieții (avalanșă, cutremur, atac la drumul mare), ci e un pericol creeat de mine însumi, e un pericol înscris în hotărârea mea. Hotărârea mea e avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. Eu i-am dat naștere, eu am ieșit înainte ei. Făcând asta, eu sunt curajos. În același timp, simt și frica.
,,Cel puternic este puternic în sine. El știe ceea ce poate, știe ceea ce vrea și vrea ceea ce poate. El este liber în configurarea proiectului său. Dar pentru a-și exersa puterea, el trebuie să fi făcut dovada libertății sale prin raportarea la altul."

,,Esența libertății este împărtășirea, și tocmai de aceea nimeni nu poate fi liber într-o lume de ființe constrânse."

Mozaicul lunii februarie


Rubrica: Mozaicul lunii
Gazda: Irina (Dulce casă)
Sursa imaginilor: arhiva personală
Descriere: Februarie e, în general, o lună care prevestește ceva bun! :)

01 martie 2019

8. Jurnalul unei femei simple




  • Astăzi...1.03.2019, ora 15: 26.
  • Afară...e o vreme plăcută. Nu e soare, dar e bine!
  • Mă gândesc...la ceea ce am de făcut în acest final de săptămână!
  • Sunt recunoscătoare...pentru că am reușit să trec cu bine de ,,marea mărțișoreală". :)
  • Am reuşit...să termin treburile la timp.
  • Meşteresc/creez...nuuu! Am terminat (cu copiii) felicitările, mărțișoarele. Le-am și oferit!
  • Citesc...bloguri.
  • Pentru săptămâna viitoare îmi doresc...sănătate și soare.
  • În casă...e curățenie și muzică pe fundal.
  • Un citat preferat pentru astăzi...
...Timp petrecut împreună, nu timp petrecut (pe telefon) cu copilul prin preajmă!



  • Îmi place...să scriu și să citesc!
  • O fotografie/mai multe din această săptămână... 


 Ideea jurnalului săptămânal aparţine Corcodushei.