Raţiune şi simţire

sursă foto

,,Oh, casă preafericită, de-ai ști cât sufăr să te privesc acum de aici, de unde poate că n-am să te mai văd niciodată! Și voi, copaci pe care vă cunosc atât de bine! Dar voi n-o să vă schimbați. N-o să vă cadă nicio frunză pentru că plecăm noi de aici, iar ramurile voastre vor fremăta mai departe, chiar dacă noi n-o să mai fim aici să ne uităm la voi!"

,, - O femeie de 27 de ani, zise Marianne după ce se gândi o clipă, nu mai poate spera vreodată să simtă sau să inspire afecțiune (...)."

,,Cam așa vorbea d-na Jennings. Părerile i se schimbau odată cu fiecare nouă presupunere și, pe măsură ce-i treceau prin cap, toate păreau la fel de probabile."

,,Banii pot aduce fericire numai acolo unde n-o poate aduce nimic altceva. În afară de câteva înlesniri, banii nu pot aduce bucurii adevărate."

,,Lady Middleton nu mai putut suporta o asemenea conversație și de aceea își dădu osteneala să-l întrebe pe domnul Palmer dacă e ceva interesant în ziar.

- Nu, absolut nimic, replică el continuându-și lectura.''

,, - Dar de ce ne tot invită?, întreabă Marianne, de îndată ce plecară. Se spune că chiria pe care le-o plătim e destul de mică; dar, dac-o să trebuiască să luăm masa la Barton Prak ori de câte ori ne vine sau le vine câte un musafir, atunci înseamnă că e totuși foarte scump plătită."

,, - Hai, nu te mai preface, spuse d-na Palmer, căci cunoaștem toată povestea, crede-mă; și-ți admir foarte mult gustul, căci, după părerea mea, e un bărbat extrem de chipeș. Casa noastră de la țară nu e prea departe de a lui, cel mult zece mile, cred.

- Mai precis, treizeci, spuse soțul ei,

- Bine, bine, diferența asta nu contează prea mult. N-am fost niciodată pe la el, dar se spune că are o casă foarte drăguță.

- Ei, pe naiba; în viața mea n-am văzut ceva mai urât, spuse domnul Palmer.''

,, - Sigur că da, draga mea, îl cunosc foarte bine, replică d-na Palmer; nu că aș fi stat vreodată de vorbă cu el, dar l-am văzut mereu la Londra."

,,Cu ochiul ei de mamă binevoitoare și îngăduitoare observă toate poznele impertinente și șiretlicurile dubioase la care se supuneau verișoarele ei. Văzu cum le sunt dezlegate eșarfele, cum li se trage părul peste urechi, văzu cum li se scotocește prin coșulețele de lucru și li se șterpelesc cuțitașele și foarfecile și nu se îndoi o clipă că toate acestea nu provoacă decât încântare reciprocă."

,,O așezară în poala mamei lor, o copleșiră cu sărutări, rana fiindu-i spălată cu apă de lavandă de către una din domnișoarele Steele (...), pe când cealaltă o îndopase cu bomboane. Fiind astfel răsplătită pentru lacrimile pe care le vărsa, fetița fu mult prea înțeleaptă ca să înceteze a mai plânge."

,,Marianne tăcu; nu putea exprima ceea ce nu simțea, oricât de banală ar fi fost împrejurarea; așa încât sarcina de a spune minciuni, când politețea o cerea, cădea întotdeauna în seama lui Elinor."

Raţiune şi simţire, Jane Austen