10.12.2016
Ştii momentele alea când eşti jos...jos, undeva la nivelul solului, fără speranţă, fără perspectivă, doar cu lacrimi în colţul ochilor şi cu gura uscată de durere?! Ştii momentele acelea în care toate uşile la care baţi sunt închise, momentele în care crezi că nimeni, absolut nimeni nu te mai poate vedea?!
Le ştii! Le ştim cu toţii! Şi totuşi, dacă încă mai poţi citi aceste rânduri, înseamnă că le-ai depăşit cu brio! Înseamnă că prin forţa interioară ori printr-o mână întinsă, printr-un om care a sosit fix la momentul potrivit să te ridice, ai putut merge mai departe. Unii îi zic noroc, eu îi zic Dumnezeu.
Sau poate nu le-ai depășit, dar tragi de tine. Că dacă respiri nu înseamnă musai că ești și viu...
RăspundețiȘtergereTehnic vorbind, daca respiri, esti viu! :)
ȘtergereTehnic da, dar sufletește poți să fii mort.
RăspundețiȘtergereDa, mai vin şi momente din astea, dar le depăşim noi cumva...concentrându-ne pe alte aspecte, ţinându-ne mintea ocupată cu altceva.
Ștergereaici n-o sa fiu putin de acord :).Cand avem probleme e bine sa le confruntam si sa incercam sa intelegem lectia pe care vor sa ne-o ofere.Daca incercam sa uitam problema, sa trecem peste ea si nu prin ea, lectia se va reintoarce, dar sub alta forma.
ȘtergereDar aici nu e vorba despre lecţii, e vorba despre un moment foarte greu de depăşit care poate duce la depresie. Ca să poţi înfrunta o problemă, trebuie mai întâi să te pui pe picioare.
ȘtergereCu alte cuvinte, după furtună, răsare mereu soarele. Ideea e să nu uităm asta când suntem chiar în mijlocul furtunii, să nu ne lăsăm copleşiți. Şi, mai ales, să nu uităm să ne rugăm. Ajută mult :)
RăspundețiȘtergereDa!
ȘtergereSi eu tot Dumnezeu ii zic!
Ștergere