El şi ea

sursă foto

,,Oamenii sunt diferiți. Fiecare își are ereditatea, caracterul, educația, studiile sale. De aceea, câteodată ne este foarte greu să găsim un limbaj comun, să ajungem la un acord."

,,Atunci când vine cineva la preot și-i cere ajutorul pentru a se descurca într-o situație familială dificilă, preotul se ciocnește adeseori de faptul că respectivul receptează prost ceea ce i se spune. Stă, ascultă, dar așa, cu jumătate de ureche, de parcă n-ar fi vorba de el. Asta se întâmplă deoarece oamenii nu vor să vadă în ce constă vina lor și cum să îndrepte situația începând de la ei înșiși."

,,Năzuind să înțeleagă femeia, bărbatul încearcă să se pună în locul ei, dar fără nici un succes, fiindcă el este bărbat, nu femeie. În consecință, el declară că gândirea feminină este irațională, ilogică și că femeia, în principiu, nu este capabilă să gândească normal. Același lucru se întâmplă și când femeia se străduiește să-i înțeleagă pe bărbați. Fiecare ,,privește din turla sa". Toate acestea sunt obstacole mari, mai ales în căsătorie."

,,Fiecare sex își are funcțiile sale, care-i sunt proprii numai lui, și Domnul a rânduit că nu doar natura fizică, ci și cea psihologică, sufletească să corespundă, să slujească menirii sale. Femeia poate purta îmbrăcăminte de bărbat, poate face o muncă de bărbat (poate chiar mai bine), dar să gândească și să simtă ca un bărbat nu va putea vreodată: sufletul femeii nu poate deveni bărbătesc. (...) Pe de altă parte, bărbatul nu poate să cunoască niciodată bucuriile date femeii: maternitatea, capacitatea de a iubi și de a simți așa."

,,Femeile, spre deosebire de bărbați, sunt mult mai flexibile, se pot obișnui și adapta la schimbarea condițiilor de viață. Ceea ce pe o femeie o ,,îndoaie" și o schimbă, pe bărbat îl poate frânge."

,,În primul rând, în toate secolele și epocile, femeile au depins de bărbați, pentru ele a fost pur și simplu ceva indispensabil să se schimbe și să se adapteze la voia capilor lor. În al doilea rând, viața bărbatului a fost întotdeauna supusă unor mari riscuri. El își apăra soția, familia, uneori cu prețul vieții, se lupta cu fiarele sălbatice la vânătoare, mergea la răboi, și femeile rămâneau foarte frecvent văduve. După al II - lea Război Mondial, când de pe front s-au întors mai puțin de de jumătate din bărbați, tocmai femeile au fos nevoite să-și pună pe picioare familiile și să refacă țara devastată. Așa a fost dintotdeauna: dacă femeia ar fi fost mai puțin flexibilă și rezistentă, pur și simplu nu ar fi supraviețuit între bărbați. Iată o situație obișnuită: când bărbatul își pierde locul de muncă, el se apucă de băut, cade în depresie. În aceeași situație, femeia își găsește un nou loc de muncă, își ia două servicii, dar rareori se prăbușește psihic. Femeia este mamă, ea se gândește la copii, la familie, trăiește și supraviețuiește pentru ei, depășind toate greutățile."

,,Femeia caută nu numai și nu atât soț, cât tată pentru viitorii săi copii. Adeseori, ea face asta în mod inconștient, poate că nici nu-i trece prin cap gândul la copii. ea simte însă cu toată firea sa că toate calitățile enumerate mai sus (responsabil, puternic, viril, hotărât, independent, grijuliu) îi vor fi indispensabile nu doar ei, ci și întregii familii."

,,Aproape orice femeie așteaptă două lucruri de la bărbat: Primul: capacitatea de a lua decizii și de a răspunde pentru ele, fiindcă a fi cap de familie, persoană responsabilă, este chemarea nemijlocită a bărbatului. Al doilea lucru este o atitudine atentă și grijulie față de ea, căci Dumnezeu a pus în firea femeii năzuința spre umărul puternic bărbătesc, spre ființa care e în stare să aibă grijă de ea, s-o sprijine, s-o asculte și să o mângâie."

,,E un proverb rusesc: ,,Nevasta deșteaptă îi e bărbatului doamnă." Ce înseamnă acest proverb? Bineînțeles, nu că soția domnește asupra bărbatului, ci că ea, sprijinindu-l când îi e rău, stimulându-l când face un lucru bun, când dă dovadă de hotărâre, poate obține cu mai mult decât dacă se ține după el cicălindu-l și sâcâindu-l cu nesfârșite rugăminți."

,,La bărbat trebuie cultivate și întărite laturile lui bune prin aprecierea lor."

,,Nu o dată am auzitcum în unele familii soții își numesc soțiile mamă - și asta nu fiindcă este mamă a copiilor lui, ci fiindcă așa s-a obișnuit din copilărie. Bărbatul vede în femeie și o mamă. Bineînțeles, nimeni nu poate înlocui părinții. Soții sunt soți, părinții rămân întotdeauna părinți - dar omului îi este greu să meargă prin viață singur. De aceea, în copilărie mergem împreună cu părinții, iar după ce devenim adulți mergem împreună cu soțul sau soția."

,,Atunci când bărbatul e iritat, deprimat și spune că în jur totul merge rău este cea mai proastă idee să te așezi lângă el și să începi să-l întărâți: ,,Da, într-adevăr totul e groaznic, ai absolută dreptate!" Așa nu-l vom putea ajuta pe om. Când soțul vine de la muncă obosit și începe să se supere, să bombăne, soția nu trebuie să înceapă să se justifice, să discute în contradictoriu ori să cadă ea însăși în deprimare, ci să-l susțină printr-o dispoziție bună, binevoitoare, să-i insufle încredere. (...) Prin căutatul de noduri în papură, prin bombăneală, prin nemulțumire multe soții au săpat mormântul propriei fericiri familiale."

,,Bărbaților nu le plac femeile prea ,,mintoase'' . Mintea nu reprezintă suma unor cunoștințe, nu reprezintă o spoială superficială de erudiție combinată cu tupeu și cu dorința de autoafirmare, de a avea ultimul cuvânt. Un astfel de comportament nu are cum să-i placă bărbatului. Mintea înseamnă înțelepciune, înseamnă abilitatea de a folosi cunoștințele pe care le ai, abilitatea de a trăi și de a construi relații bune cu oamenii, de a păstra pacea cu aproapele."

,,Unele soții își asumă singure povara peste puteri a tutror grijilor domestice, trag ,,carul" familiei singure, irosindu-și forțele și sănătatea. Din păcate, soții se deprind repede cu starea aceasta de lucruri și încetează să aprecieze ceea ce fac pentru ei soțiile. Ei iau ca pe ceva ce li se cuvine faptul că femeia îndeplinește o muncă mai presus de forțele ei fizice, întrucât în exterior liniștea e deplină: soția tot trage în jug și nu se plânge de viață. (...) puterea femeii constă, printre altele, și în slăbiciunea ei: dând dovadă de respect și cinstire față de bărbat, ea nu trebuie să devină în același timp animal de povară. Prin comportamentul său feminin și chiar prin înfățișarea sa, ea trebuie să-l motiveze pe bărbat s-o ajute și s-o trateze ca pe o doamnă.''

,,Am observat că în familiile în care soțul își bate soția aceasta din urmă a permis cândva o foarte mare greșeală: când a început totul n-a luat măsuri, și în consecință și-a pierdut demnitatea de femeie. Desigur, aceasta nu-l justifică pe soț câtuși de puțin! (...) Nimeni nu are nevoie de o femeie care și-a pierdut demnitatea, care este frântă moral. Înfățișarea soției care stă în genunchi și îi sărută, literalmente, picioarele stârnește într-un astfel de bărbat sentimentul de dezgust, nu de milă. (...) Bărbaților le place atunci când sunt ascultați, când femeia li se supune, dar nu când se înjosește în fața lor. Există lucruri care nu trebuie răbdate și îndurate fără cârctire: bătăile, infidelitățile, alcoolismul și narcomania."

,,Cuvintele din Cartea Facerii: atrasă vei fi către bărbatul tău exprimă esența comportamentului și menirii feminine în relațiile dintre sexe. Prin această atracție se înțelege nu atracția sexuală, ci dragostea și atașamentul față de soț, năzuința spre bărbat ca spre o ființă mai puternică, în stare să apere, să îngrijească, să ia decizii."

,,Bărbatul are mai multă nevoie de sprijin și dragoste - așa este natura lui."

,,(...) oamenii au început să se teamă de căsnicie. Revistele pentru tineret îi educă pe adolescenți în așa fel încât aceștia, în principiu, să nu-și poată întemeia vreodată o familie trainică. Este propus un model de comportament incompatibil cu căsnicia. Potrivit acestor reviste, tânărul trebuie să fie iresponsabil, grosolan, independent, cinic, să întârzie cât mai târziu în viața adultă. Fetele sunt formate ca viitoare scorpii care se pricep să se ,,aranjeze'' bine în viață, să manipuleze bărbații, să se ,,descurce". Și, bineînțeles, principalele lor lozinci sunt: Ia de la viață totul! Tu meriți ce-i mai bun!. Orice om cu scaun la cap își va da seama că urmând acestor sfaturi nu poți obține fericirea familială."

,,Dragostea nu se transmite genetic, de la înaintași, ca frumusețea, culoarea ochilor, forța fizică și talentele. Ea nu poate fi moștenită ca averea unchiului bogat. Nu poate fi cumpărată cu bani - dimpotrivă, bogăția este o mare piedică în calea ei fiindcă adesea cel bogat nu e iubit cu sinceritate, ci îi sunt iubite bogăția și influența lui."

,,Fără dragoste, nici cel mai bogat om nu va fi fericit pe acest pământ. Chiar dacă la un moment dat se simte foarte confortabil, e mulțumit și se gândește că o să trăiască și fără dragoste, tot vine, mai devreme sau mai târziu, momentul când înțelege că e sărac și nefericit, întrucât nu îl iubește nimeni."

,,Iubirea, sentimentele autentice sunt posibile  între bărbat și femeie doar în căsătorie. (...) Ce fel de dragoste e aceea când oamenii parcă se înțeleg de la bun început: ,,Astăzi suntem împreună, mâine o luăm care încotro!'' sau ,,Suntem soți fără documente, dar nu ne leagă nimic, ușa este deschisă pentru amândoi!'' ? La baza unor asemenea relații se află întotdeauna neîncrederea."

,,Propaganda vieții libere și vesele fără căsătorie e orientată în primul rând către tineri, și lucrul acesta e înfricoșător, fiindcă tocmai la tinerețe trebuie omul să pună temelia vieții sale de mai târziu. Fără căsătorie, numai la început ți se pare că ai o viață reușită: ai un serviciu bun, bani, carieră, dar în a doua jumătate a vieții vezi că prietenii tăi din școală au de acum nepoți, iar tu ești singur cuc."

,,Ca preot, pot da mărturie că oamenii care nu s-au căsătorit ori n-au putut să-și realizeze dragostea într-un alt mod binecuvântat suferă foarte mult din această cauză, fiindcă am fost făcuți ca să iubim."

,,De ce familia înseamnă fericire? Fiindcă familia ne ajută să simțim zilnic că există cineva pe care îl iubim mai mult decât pe noi înșine. Se știe, de pildă, că părinții își iubesc, de regulă, copiii mai mult decât îi iubesc copiii pe ei, dar asta nu îi face pe părinți mai puțin fericiți, deoarece copiii sunt capabili să ne dea nouă mult mai multă bucurie, mult mai multă bunădispoziție decât suntem noi capabili să le dăm lor."

,,Fericirea depinde de felul cum prețuim ceea ce ne dă Dumnezeu."

,,Se mai spune: Un prieten vechi e mai bun decât doi prieteni noi. Asta înseamnă că prietenia autentică trebuie să treacă proba timpului."

,,Dragostea este tocmai depășirea egoismului, este capacitatea de a sacrifica ceva pentru cel iubit, de a-i ierta neajunsurile, de a trăi pentru el chiar și atunci când nu te bucură."

,,Vremea îndrăgostirii este o vreme de ușoară nebunie, când cel îndrăgostit nu vede nici un neanjuns în obiectul îndrăgostirii; ochii lui sunt închiși, nu poate să gândească adecvat și este înclinat doar să-l idealizeze pe cel iubit dintr-o perspectivă romantică.

  Este clar că viitorii soți trebuie să fie atrași unul de celălalt înainte de căsătorie, să se simpatizeze - fără asta, mai bine să nu se căsătorească!"

,,În lb. rusă, cuvântul ,,sex" masculin/feminin (pol) este înrudit cu cuvântul ,,jumătate" (polovina) - și sarcina căsătoriei, a legăturii conjugale, este aceea de a reface ceea ce constituia cândva un singur organism. Eva, prima femeie, a fost luată din Adam, adică cei doi erau cândva un tot unitar - însă și despărțiți au fost chemați să se completeze unul pe celălalt. Relatarea biblică nu arenici o legătură cu mitul androginilor, pe care zeii i-au împărțit în două jumătăți - dar, din păcate, există oameni care cred că undeva umblă jumătatea hărăzită numai și numai lor și că pe aceasta trebuie să o găsească neapărat, iar dacă nu vor avea noroc și n-o vor găsi, ci o vor găsi pe alta, cu aceea vor fi nefericți toată viața, Aceștia cred în predestinare, în ursită, în destin și neagă liberul arbitru al omului, care i-a fost dat de Dumnzeu. Căsnicia noastră reprezintă nu șansă, nu întâmplare, ci alegerea noastră și efortul nostru comun."

,,Domnul ne-a dat rațiune, ne-a dat voință, ne-a dat posibilitatea de a ne realiza dragostea, însă corectitudinea alegerii noastre ține de noi."

,,Principala sarcină a soției este cea de a fi ajutor bărbatului, de a-i dărui acestuia căldură și mângâiere, de a-l susține. Există un proverb rusesc: Soțul să-i fie soaței păstor, soața soțului plasture - adică doctorie pentru rănile lui sufletești, pentru oboseală și pentru greutățile vieții."

,,Ceea ce a fost unit prin legătura căsătoriei nu trebuie despărţit de egoismul, rigiditatea, lenea şi nerăbdarea noastră."

,,Dragostea nu va exista fără eforturi din partea noastră: ea poate fi comparată cu un foc sau cu o vatră. Strămoşii noştri n-aveau chibrituri, nici brichete. Focul era de mare preţ, nu era uşor de făcut, şi iată că existau păzitori speciali ai focului, ai vetrei, care nu-l lăsau să se stingă. Aceştia puneau pe foc vreascuri, lemne, întreţinându-l permanent. Sfânta împărăteasă Alexandra scria: Fericirea vieţii este alcătuită din clipe aparte, din mici plăceri care se uită repede, aduse de un sărut, un zâmbet, o privire plină de bunătate, un compliment făcut din inimă şi nenumărate gânduri mici, dar bune, şi sentimente sincere. Iubirii îi trebuie pâinea ei cea de toate zilele."

,,Căsnicia poate fi comparată şi cu o floare. Floarea are nevoie de îngrijire, trebuie udată zilnic, trebuie să fii atent cu ea, căci, dacă nu o uzi câteva zile, se ofileşte."

,,Bărbaţilor nu le place să fie întrerupţi. Învăţaţi-vă să ascultaţi: pentru bărbat e foarte important să-l ascultaţi până la capăt, fără să vă distrageţi. Ei pun mare preţ pe cuvânt - şi asta nu este o manifestare a orgoliului şi narcisismului masculin, ci pur şi simplu o caracteristică a lor."

,,Şi, bineînţeles, nu trebuie să uităm să le mulţumim femeilor noastre iubite pentru tot ce fac pentru familie şi pentru noi personal. Munca gospodinei, spre deosebire de munca bărbatului, nu este prea vizibilă, în schimb este foarte grea. Bărbatul vede şi simte rezultatele muncii sale: dacă munceşte bine, e apreciat de şefi, de cei din jur. Munca gospodinei poate fi însă apreciată doar de ai săi. (...) Trebuie să ne impunem regula de a le mulţumi soţiilor pentru tot: pentru prânzul pregătit, pentru curăţenia făcută în casă, pentru cămaşa călcată. Uneori este foarte bine să le facem câte un cadou neaşteptat - nu cu prilejul vreunei sărbători, ci aşa, pur şi simplu."

,,Când femeia este iubită, când este apreciată şi îngrijită, ea se schimbă până şi la exterior, înfloreşte şi devine mai frumoasă. Pentru femeie sunt importante, în general, semnele de atenţie şi grijă din partea bărbatului; e plină de elan sufletesc şi aflux de energie când simte ocrotirea grijulie a omului drag."

,,Fericirea nu este materială - ea este o stare sufletească. Desigur, fericirea se poate realiza în mod diferit de la un om la altul: unii o află în familie, alţii se duc la mănăstire ca să-şi închine întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu, şi pentru ei asta e fericirea. Alţii nu au familie, dar află fericirea în munca spre folosul oamenilor, munca lor le aduce bucurie şi lor, şi celorlalţi. Alţii poate că n-au nimic pe lumea asta, dar tot sunt fericiţi: fericiţi că afară e vreme frumoasă şi că în momentul respectiv nu-i doare nimic. Oamenii sunt diferiţi. Se întâmplă ca unii să aibă de toate (sănătate, bunăstare materială, familie bună), de s-ar părea că n-au decât să trăiască şi să se bucure de viaţă, şi totuşi sunt nefericiţi, nu apreciază toate astea şi sunt mereu nemulţumiţi de ceva."

,,Aşadar, fericirea nu depinde prea mult de condiţiile materiale de viaţă: ea se află înăuntrul omului, în propriul lui suflet."

,,În perioada comunistă exista lozinca: Omul îşi făureşte singur fericirea. La prima vedere, această perspectivă sună cam trufaş, dar, dacă e să reflectăm, nu există aici nici o contradicţie cu creştinismul, căci fericirea depinde în mod direct de atitudinea noastră faţă de realitate, de felul în care ne construim viaţa, în care îi privim pe oameni, în care ne purtăm cu ei şi în care preţuim tot ce ne trimite Dumnezeu."

,Trebuie să învățăm să iubim nu o imagine ideală, ci un om viu, fiindcă noi înșine nu suntem deloc ideali. Omul are liber arbitru și nu este obligat să posede calități pe care ne străduim noi să i le impunem, dar poate avea alte laturi foarte bune, propriile trăsături individuale."

,,Conflictul e o ciocnire de păreri, dar nicidecum nu trebuie să se încheie întotdeauna prin ceartă și scandal. Pentru ca diferențele dintre soț și soție să nu se transforme în ceva mai grav, trebuie ca cei doi să știe să discute problemele aflate în dispută, să caute o soluție care să le convină amândurora."

,,Schemă de purtare a unei discuții liniștite:

1. O discuție atât de importantă trebuie purtată numai într-o stare de spirit liniștită. (...) Cel iute la mânie săvârșește nebunii, se spune în Pildele lui Solomon (pilde 13, 17) (...) Într-o stare de oboseală și iritare este foarte greu să iei o hotărâre corectă. Mai bine să amâni discuția pentru un moment potrivit. Între timp, emoțiile se vor potoli și hotărârea va fi luată mai ușor.

2. Nu uitați ca înainte de a discuta o problemă de familie să vă rugați ca Domnul să vă trimită înțelepciune și liniște, să vă ajute să rezolvați problema aflată în dispută și să vă împăcați cu soțul/soția.

3.Întotdeauna să scoateți în evidență problema principală care trebuie rezolvată pentru a se ajunge la pace și unitate în familie, nu vă lăsați distrași de problemele de importanță secundară. Și țineți minte: v-ați adunat ca să găsiți o soluție, nu ca să vă autoafirmați, ca să aveți ultimul cuvânt ori, Doamne ferește!, să vă necăjiți unul pe celălalt.

4. Trebuie neapărat să-l faceți pe oponent să înțeleagă că vă este la fel de drag ca înainte și că v-ați adunat tocmai ca să ajungeți la pace și dragoste în familie.

5. Pentru a rezolva conflictul trebuie să-l abordați în mod obiectiv și imparțial, să vă vedeți partea de răspundere și să nu-l învinuiți pentru toate pe celălalt.

6. La primul punct am spus că înainte de a discuta problema trebuie ca părțile să se liniștească, dar nu trebuie nici să amânați purtarea unei discuții serioase: înstrăinarea dintre voi poate crește cu timpul, și atunci problema va fi mai greu de rezolvat."

,,Infidelitatea distruge nu numai căsnicii, ci și sufletul celui ce o comite. Pe suferința altuia nu-ți poți construi fericirea. Există o lege a echilibrului duhovnicescc: dacă am semănat răul, păcatul, rău vom și culege, păcatul nostru se va întoarce asupra noastră." 

,,Potrivit statisticilor, bărbații comit adulter mult mai frecvent decât femeile. Cauzele sunt multiple: și excitabilitatea mai mare a bărbatului, și poziția supusă, pasivă, pe care o ocupă femeia în societate, și mai marele atașament pe care îl au femeile față de casă și copii, și altele. Desigur, asta nu îi justifică pe bărbați câtuși de puțin. Adulterul este un păcat grav."

,,Este greșit să credem că la baza adulterului se află doar atracția sexuală: foarte frecvent omul caută cu totul altceva, i se pare că poate găsi altundeva ceea ce n-are în viața conjugală. În fața soției, care îi știe toate defectele și slăbiciunile, soțului îi este foarte greu să pară încrezător în sine, puternic, hotărât. Cu amanta se simte îndrăzneț, sclipitor, spiritual, viril etc. relația dintre amanți nu presupune profunzime, lor le vine foarte ușor să pară unul celuilalt mai buni decât sunt de fapt, să joace un anumit rol: aceasta nu determină nici un fel de obligații și este ceva atractiv."

,,Bărbatul vede în amantă (care, desigur, vrea să-i placă) o femeie adevărată și bineînțeles că nevasta ,,desculță, însărcinată, la cratiță" pare mai prejos decât ea la toate capitolele. De regulă, amanta nu-l scoate din sărite pe bărbat prin cicăleală și pretenții, nu încearcă să-l reeduce, și acesta se simte confortabil alături de ea - deși aici totul este autoamăgire."

,,Pentru toate acestea, bineînțeles, e vinovată și soția: pentru că ea nu a creat sau n-a păstrat o relație caldă, de încredere cu soțul, a pierdut calitățile pe care soțul le caută acum la alta, l-a cicălit adesea, a încercat să-l reeduce, nu prea s-a îngrijit, și soțul nu mai vede la ea frumusețe, gingășie, tandrețe - căci soții trebuie să fie atrăgători nu pentru alții, ci unul pentru celălalt." 

,,Căsătorindu-ne, ne legăm viața de un om care are părinți, rude, venim într-o casă cu anumite reguli, tradiții, pe care nu le putem desființa după bunul nostru plac, și trebuie să ne încadrăm în poziția noastră de soț/soție, căci pentru noi respectivii sunt socru și soacră, dar pentru celălalt sunta tată și mamă, care și-au dăruit întreaga viață copilului lor, care l-au crescut în așa fel încât a ajuns omul pe care l-am îndrăgit."  

,,Pentru părinți, copiii sunt mici până la bătrânețe, chiar dacă au nepoți ei înșiși. Aceasta este realitatea obiectivă și n-ai ce-i face. Generației mai în vârstă îi place să povățuiască tineretul tocmai din această cauză: ea nu prea înțelege că în fața sa nu mai sunt băieței și fetițe, ci oameni adulți, formați, cu propria experiență de viață."

,,Mamele și tații trebuie să facă lumină în sentimentele lor: ceea ce luăm drept dragoste nemăsurată pentru copii se poate dovedi gelozie, egoism, autocompătimire."

,,Tinerii soți trebuie să-și construiască singuri familia, relația, și fără amestecul părinților vor face asta mult mai bine și mai rapid - iar părinții sunt datori să întărească temeliile caselor copiilor prin rugăciunile lor, precum se spune în rânduiala Cununiei."

El și ea. În căutarea armoniei conjugale, Pr. Pavel Gumerov