Azi e mâine

sursă foto: arhiva personală

Învălmăşeala de dimineaţă

   Ne trezim dimineaţa fericite. Ne gâdilăm, ne pupăm, ne jucăm cucu-bau. (Yes! Îmi zic. Totul va fi bine.)

   Vă povesteam odată că e problematică revenirea la grădi după o pauză de două săptămâni... 

Şi începe:

- Mami, azi stăm acasă?!

- Nu.

- Oaaaaaaaaaaaaaaaaa! Eu vreaaaaau acasă cu tati!

   Am început bine. Îmi caut răvăşită cheile, geanta, portofelul. Cum bănuiam, nu pot fi găsite laolaltă în acelaşi timp şi spaţiu. Ne pregătim...cât de cât şi încercăm să ieşim pe uşă. În tot acest timp, copilul răcneşte.

   Ajungem la Creşă într-o mare de copii pieptănaţi, aranjaţi, cu papioane, cu rochiţe, cu coroniţe... Ea îi priveşte. Zâmbeşte. Bun, zic! Hai să ne pregătim şi noi. O îmbrac, o dichisesc, o ridic în braţe să se admire în oglindă.

- Vai, SUPERBITATE ABSOLUTĂ ce eşti! Eşti frumoasă taaaare!

   Ea zâmbeşte, pare mulţumită. Şi 3, 2, 1...

- OAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Eu veau pantalonii!

- Mami, după ce faci poză, vei fi schimbată în pantaloni.

- Oaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Nu fac poză. Doamna a zis că mâine fac poză.

   Bezmetică cum sunt, mă mai uit o dată pe afiş: FOTOGRAFUL VINE PE 26 FEBRUARIE. Mă uit pe telefon: 26 februarie, 2019. 

- Mami, azi vine fotograful.

- Tu nu înţelegi că doamna a zis că mâine vine fotogaful?!

- Ba da, Sofia, dar (cu voce răstită) AZI E MÂINE, ai înţeles?!

- OAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!

   Toate capetele s-au întors spre mine. Azi e mâine a răsunat pe tot holul! Băi...şi când te gândeşti că, la un moment dat în viaţa asta, am predat logică.