Am zis ,,ca" pentru a înlătura orice dubiu!
Ziua mea preferată din săptămână e cea în care merg la cumpărături. Terapie, frate!
Ies pe ușă în viteză, niciodată cu telefon, chei, permis de conducere și listă de cumpărături în același timp și spațiu. Cu un aer boem (bine mai degrabă homeless style) mă îndrept spre mașină salutând toți vecinii cu un sincer ,,bună dimineața!". N-ar fi o problemă, da' - i trecut de ora 18:00.
Dacă nu uit, îmi fixez și oglinzile, aprind și farurile, apoi dau drumul la muzică. Carla's dreams... Bine, recunosc, Ceata lui Pitigoi!
Ajung la cel mai apropiat supermarket, parchez în cel mai îndepărtat punct în ideea că nu voi fi blocată de nimeni. Iau un coș și mă plimb printre rafturi cu pasiune. Fericire! Să citești etichete fără să auzi: ,,Mami, vini pipi!" ori ,,Pi mini mi foami!". Și mă plimb, și citesc, și mă mai plimb puțin.
Va veni și vremea mea...curând, foarte curând, nu știu exact când! Oricum vreau să economisesc și să investesc în mine, în haine de calitate, produse de make-up, în vizite la salon... Ooops! Ce e asta?! BUCĂTĂRIE DE JUCĂRIE?!!! Gata, o cumpăr. De când e în plan?! De când era ea în burtică...
Ce-i drept, am lipsit cam mult de-acasă, aproximativ 30 minute. Dau fuga la mașină. Un moșuleț simpatic a parcat mult prea aproape de mine, suficient cât să îi iau primele straturi de vopsea și asta fără să clipesc. E sprijinit de mașina lui roșie, are un drapel imens atașat de ea și pare că se relaxează bând...alcool. Lasă că le știu eu sensibilitățile ăstora: ,,Nu vă supărați, zic, sunt începătoare (am permis de aprox. 10 ani), nu aș vrea să vă boțesc mașina. Puteți să o mutați???" Moșulică face ochii mari, pare că se trezește brusc din euforia patriotismului. Zice: ,,Păi, doamnă, atunci vă ghidez eu!" (Pfoooai, mi-a zis doamnă! Deci par în vârstă!)
Ies din parcare fără pic de coliziune și plec spre casă. Ca sa îi arăt soțului ce super uomăn sunt, îndes totul în două genți mari de rafie și încep să târâi de ele prin parcare. Sunt independentă, da?! Cedează o toartă. Și încă una...
Caut cheile. Sunt la fundul genții. Sun la interfon. El: Ciiiine-i?! Eu - în pragul unei crize de nervi: Deschide mai repede! (Turcii mă-nconjor, vântul suflă tare...)
I se-aud pașii pe scări. Bombăne...știe că o fac des pe grozava. Niciodată nu-mi iese! Mi-am rupt spatele și am ceva palpitații. Copilul cercetează cumpărăturile:
- Mami, nu ai luat si tu ceva bun?!
- Portocale, mami, portocale!
- Da' mie nu mi pace pocotalele!!!