Toamna
Cu rochia ei din foșnet viu,
cu chip de femeie senină,
îți șterge gândul cenușiu,
te-acoperă de orice vină.
În mână cu un ceas timid,
îți face semn pentru odihnă;
în colțul ochiului un rid,
aduce-n zâmbet multă tihnă.
Laura, septembrie 2015
ce versuri frumoase! am vazut intr-adevar toamna printre cuvinte ☺ hai, scrie o poezie si despre iarna, te rog
RăspundețiȘtergereO sa vorbesc cu muza! :)
ȘtergereCe frumos!!
ȘtergereFrumoase versuri! Mai e până la toamnă, dar ador anotimpul ăsta şi mi-e drag să citesc oricând despre el :)
RăspundețiȘtergere:)
Ștergere