07 ianuarie 2019

Toamna


Toamna

Cu rochia ei din foșnet viu,
cu chip de femeie senină,
îți șterge gândul cenușiu,
te-acoperă de orice vină.


În mână cu un ceas timid,
îți face semn pentru odihnă;
în colțul ochiului un rid,
aduce-n zâmbet multă tihnă.


                                    Laura, septembrie 2015

5 comentarii:

  1. ce versuri frumoase! am vazut intr-adevar toamna printre cuvinte ☺ hai, scrie o poezie si despre iarna, te rog

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase versuri! Mai e până la toamnă, dar ador anotimpul ăsta şi mi-e drag să citesc oricând despre el :)

    RăspundețiȘtergere