Gândeşte şi aplică

sursă foto

Fişă de lectură

Titlu: Gândeşte şi aplică (Idei practice pentru primii paşi în procesul de învăţare la persoane cu autism şi persoane cu întârziere în dezvoltare)

Autor: Degrieck Steven

Traducere din limba olandeză: Inge Jose Smelik

Date despre autor: Degrieck Steven este pedagog special cu o experienţă importantă în formare şi intervenţie practică, fiind specializat în procedee de evaluare necesare pentru dezvoltarea unor planuri de intervenţie individuale, funcţionale. Lucrează la ''Austisme Centraal'' din Belgia.

Fragmente: 

,,Autismul (sau tulburările din spectrul autist) este o deficienţă de dezvoltare pervazivă, caracterizată printr-o deficienţă calitativă în comunicare, relaţionare şi imaginaţie. (...) Cam 70% dintre persoanele cu autism au o deficienţă mintală."

,,Legătura dintre creierul nostru şi comportamentul nostru o numim cogniţie. Cogniţia poate fi definită ca prelucrare a stimulilor, ca percepere. Tot ce vedem, auzim pipăim şi gustăm nu sunt pur şi simplu înregistrate în creierul nostru ci, acesta din urmă prelucrează aceste informaţii ca să le facă ,,de înţeles". Pe baza acestei înţelegeri este hotărât şi ales comportamentul nostru. Vedeţi un câine cu spume la gură, vă arată dinţii şi îl auziţi mârâind. Prelucrate, aceste informaţii ne spun că acest câine ar putea fi periculos. Pe această bază vă comportaţi într-un anumit mod: vă întoarceţi şi plecaţi  sau staţi pe loc. Observaţi? La prelucrarea stimulilor (la cogniţie) nu joacă un rol important doar cele întâmplate aici şi acum (stimuli obiectivi) dar şi ceea ce ştiaţi sau ce aţi experimentat deja (memorie). Aţi fost deja muşcat o dată de un câine, atunci plecaţi imediat. Dar aţi citit de curând o carte despre antrenarea câinilor, atunci poate staţi liniştit pe loc. Deci, nu doar stimulii obiectivi indică comportamentul cuiva într-o situaţie, ci şi cogniţia, ceea ce faceţi cu aceşti stimuli."

,,Persoanele cu autism au o altă cogniţie decât noi. Ele prelucreză stimulii, informaţiile altfel decât o facem noi (persoane non-autiste). Indiferent dacă au o inteligenţă normală sau o deficienţă mintală, toate aceste persoane manifestă şi deficienţă cognitivă. (...) Descrisă pe scurt, putem spune că persoanele cu autism au mai multe dificultăţi în a percepe întregul (legăturile dintre aceşti stimuli). Ele văd mereu o percepere în părţi şi elemente separate şi nu observă imediat semnificaţia de ansamblu. Noi ne uităm spontan la semnificaţiile de ansamblu ale unei situaţii şi apoi la detalii. La personajele cu autism acest lucru este, deci, diferit. Lumea este împărţită în tot felul de fragmente care rămân, de cele mai multe ori, nelipite. Ele se opresc mereu la perceperea literală. Semnificaţia întregului nu este percepută întotdeauna.

  Această prelucrare cognitivă diferită a stimulilor conduce spre această deficienţă de comunicare şi socială, numită mai sus, la o anumită rigiditate în gândire şi la o variaţie limitată de interese şi comportamente."

,,O abilitate importantă pentru persoanle care îşi însuşesc acest proces de învăţare explicită este de a gândi în paşi mici. Acest aspect este important nu numai în domeniul de executare  a activităţilor, dar şi în ceea ce priveşte procesul de învăţare în sine. Învăţarea unei abilităţi noi se face treptat, pas cu pas, în diferite situaţii. Se poate vorbi aici şi de modelul cu trei faze: faza 1 este o situatie protejată optimal şi adaptată individual. Faza 2 este un fel de ,,fază de lucru/învăţare (antrenare) în încă o situaţie adaptată; aceasta presupune mai multă independenţă şi trecerea la faza 3. În faza 3 sunt utilizate abilităţile învăţate într-o situaţie reală, din viaţa de zi cu zi."

Descrierea celor trei faze

FAZA 1 - Atât la autişti, cât şi la non-autişti, învăţarea unei abilităţi noi se face într-o situaţie specifică - la o masă, într-un mediu sărac în stimuli, însoţită constant de o comunicare adaptată optimal la nivelul de înţelegere a persoanei cu autism. O astfel de situaţie este denumită ,,masa de învăţare" (antrenare) sau ,,masă ori situaţie lucru individuală".

Caracteristici:

• sărac în stimuli (pentru că atenţia persoanelor cu autism poate fi abătută uşor chir şi de cele mai mici detalii);
• sarcinile sau activităţile care nu vor fi folosite în şedinţa respectivă nu vor fi ţinute la vedere;
• limitaţi interacţiunea doar la ajutorul necesar, nu fiţi prea verbal (căci nu interacţiunea socială este scopul principal al activităţii, pentru aceasta există alte momente);
• scopul principal este ca persoana cu autism să primească ajutor în învăţarea unei abilităţi noi.
• a putea face ceva stând la masă este o abilitate importantă.

,,Aveţi răbdare; Toate lucrurile sunt dificile înainte de a deveni uşoare." Perzie

FAZA 2 - După ce a fost însuşită o anumită abilitate la masa de lucru este important să lucraţi la generalizare. În această fază, persoana în cauză nu mai primeşte ajutor, ci realizează sarcinile independent (ca şi cum şi-ar face temele pentru acasă) ori poate fi masa de exersare pentru activităţile din faza 1. Scop: persoana cu autism trebui să lucreze singură pentru un anumit timp. Atenţie!!! Abia atunci când observaţi că activitatea este cunoscută în mod efectiv, puteţi să o oferiţi în situaţia de lucru independent. De asemenea, chiar dacă e cunoscută, nu înseamnă că nu vor exista greşeli. Greşelile făcute pot fi corectate, dar, în această etapă, nu staţi tot timpul în spatele lui pentru a vedea dacă lucrează bine. Se respectă aceleaşi reguli: mediu sărac în stimuli, se lucrează la masa de lucru cu comunicare adaptată, DAR în această situaţie nu va exista însoţire constantă.

FAZA 3 - Nu învăţăm abilităţile ca să fie utilizate la masa de lucru independent. Unele da, pentru că sunt abilităţi de lucru, dar cele mai multe reprezintă sarcini de exersare pentru însuşirea unei abilităţi funcţionale. O abilitate devine funcţională abia atunci când o persoană cu autism/întârziere în dezvoltare o poate utiliza în viaţa cotidiană. Acesta este ULTIMUL pas din procesul de învăţare, nicidecum primul.

De exemplu: doriţi să-l învăţaţi să cumpere ziare. Primul pas - învăţarea banilor printr-un exerciţiu de sortare (ajutat de cineva). Pasul doi - exerciţiul de sortare a banilor ca activitate independentă. Abia după ce s-a obişnuit şi îi cunoaşte bine, aceştia pot fi folosiţi în context real la chioşcul de ziare (dacă şi-a însuşit şi alte abilităţi precum: a-şi aştepta rândul, a alege ce doreşte, a cere frumos etc.)

Va urma! 

Opinia mea: Această carte este deosebit de utilă părinţilor, membrilor familiei extinse a copilului cu autism/întârziere în dezvoltare, educatorilor, tuturor celor care intră în contact cu persoane din spectrul autist etc. Nu am putut să citez pur şi simplu din ea deoarece conţine numeroase informaţii preţioase, pe înţelesul tuturor. Pe lângă aceastea, cartea conţine şi modele de activităţi de învăţare (în imagini).