Copile, stai!
Fug zilele de mine, fug zile și se duc
Lăsându-mă în urmă, lăsându-mă năuc.
Ieri mă țineai de mână ca pe-un mic univers,
Azi pașii-ți desenează nesigurul tău mers.
Mâine vei fi departe, mai departe de noi...
Nu peste multă vreme, ne-om regăsi în doi.
Ne-om întreba adesea ce-i timpul, cum s-a dus,
Ne-om așeza privirea din ce în ce mai sus.
Vom cere pentru tine un drum lin și frumos,
Să-ți fie chipul blând, cuminte, luminos.
Să porți în piept curajul și-n mână simplitatea
Să-ți aperi și onoarea, să-ți aperi demnitatea.
Dar pân-atunci, copile...zâmbește-mi în neștire
Mai pune-mi în cutie o dulce amintire.
Mai pune-mi în album vreo două sau trei poze
iubește-mă copile, iubește-mă în doze.
Căci ele îmi vor fi la greu - medicament,
Și poate cel mai sigur...mai sigur...tratament!
Laura, 5.01.2016
Hello "Zuzu"!!! :))
RăspundețiȘtergereDa, imi plac poeziile tale, sunt tare duioase! :)
Sa ai un an nou plin de realizari si multa sanatate!
Pupici pentru cea mica!
Mulţumesc, Ella! E o poezie pentru Sofia.
Ștergere:)
RăspundețiȘtergere:)
Ștergereadorabil >:D< Sofia ta este muza care te inspira, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereMuza muzelor... :)
Ștergere