Copile, stai!

sursă foto

Copile, stai!

  Fug zilele de mine, fug zile și se duc

Lăsându-mă în urmă, lăsându-mă năuc.

Ieri mă țineai de mână ca pe-un mic univers,

Azi pașii-ți desenează nesigurul tău mers.

Mâine vei fi departe, mai departe de noi...

Nu peste multă vreme, ne-om regăsi în doi.

Ne-om întreba adesea ce-i timpul, cum s-a dus,

Ne-om așeza privirea din ce în ce mai sus.

Vom cere pentru tine un drum lin și frumos,

Să-ți fie chipul blând, cuminte, luminos.

Să porți în piept curajul și-n mână simplitatea

Să-ți aperi și onoarea, să-ți aperi demnitatea.

Dar pân-atunci, copile...zâmbește-mi în neștire

Mai pune-mi în cutie o dulce amintire.

Mai pune-mi în album vreo două sau trei poze

iubește-mă copile, iubește-mă în doze.

Căci ele îmi vor fi  la greu -  medicament,

Și poate cel mai sigur...mai sigur...tratament!

                                                                Laura, 5.01.2016