21 aprilie 2019

18 aprilie 2019

13. Jurnalul unei femei simple (update)




Astăzi...18 aprilie 2019
Afară...verdeață multă, nori, picături reci de ploaie. 
În casă...ceva dezordine. Abia aștept să mă apuc de curățenie. Nu știu exact când voi reuși să fac asta, dar trebuie!
Sunt recunoscătoare pentru...că am pus în discuție niște probleme și ne-am străduit să le rezolvăm. După mult timp am simțit că am funcționat ca o echipă.
Îmi doresc...să fim toți trei sănătoși. Stresul, ritmul alert, dezorganizarea și-au cam pus amprenta pe noi și am avut de suferit. Facem mici schimbări.
O melodie de săptămâna asta...The Motans feat. Irina Rimes - Poem
O carte...sau mai multe - seria Micii mei eroi
Un blog...www.vedascure.ro (Este blogul unei vecine mamici cu care m-am inteles foarte bine. Desi s-a mutat in alt oras, am pastrat legatura. Azi mi-a facut o surpriza la care coace de multa vreme.)
Un gând...Ai grijă ce proiecții îți faci că s-ar putea să devină realitate!
Am învățat...că nu e bine să vorbești cu ceilalți despre planurile tale pentru că riști să nu le mai duci până la capăt.
Am reușit...să fac câteva lucruri pentru mine (programare la medic, programare la salon, ordine în geanta cu cosmetice și înlocuirea produselor expirate).
Ceva amuzant...sec - Cum se numește un cioban căruia un lup i-a mâncat o oaie?! (Răspuns: oaierless)
O fotografie/mai multe de săptămâna asta...





Rolul de părinte 2 (note de curs)



   Despre modelul - sarcină și iubirea condiționată a părintelui poți citi aici!

   Viziunea interactivă
- părintele și copilul se concentrează asupra procesului de interacțiune;
- relația dintre ei este foarte importantă;
- un asemenea tip de familie se adaptează mai ușor la schimbări;
- stare de confort datorată menținerii propriei autonomii și a satisfacției activității manifestate;
- în această situație nu se mai pune accent pe sarcini și scopuri, ci pe comunicare, pe relația în sine;
- legătura părinte - copil se bazează pe emoții pozitive pentru că activitățile desfășurate îi mulțumesc pe toți participanții fiind interesante și motivaționale.  


   Perspectiva interdependenței și a afiliației
- prin interdependență se înțelege gradul în care comportamentul unei persoane este dependent de comportamentul altei persoane;
- când gradul de dependență e mare, vorbim despre controlul asupra comportamentului cuiva, iar când este slab/inexistent, vorbim despre libertatea reciprocă într-o relație.

LIBERTATE/AUTONOMIE ______________CONTROL/OBEDIENȚĂ
(a elibera, a permite)                                          (a impune, a forța, a obliga)


OSTILITATE ___________________________ IUBIRE
(pedeapsă, dojană, critică)                                    (a lăuda, a îmbrățișa)


   Analiza tranzacțională
   Fiecare nou-născut trăiește prima relație importantă cu ceilalți oameni, cu mediul din jur, cu sine însuși în cadrul familiei. În primii ani de viață (care sunt decisivi), îndeosebi în primul an, copilul primește o serie de influențe care îi vor condiționa comportamentul ulterior în relațiile interumane.

   Chiar și copii așteptați (sarcinile dorite) pot fi neglijați din punct de vedere emoțional. Mulți tați consideră, de ex., că educația este strict responsabilitatea mamei. Când tații se întorc de la serviciu, copiii trebuie să stea liniștiți. Multe mame nu își acceptă maternitatea și nu ezită să transmită copilului suferințele proprii. Puține sunt căsniciile și cuplurile care să aibă concepții consecvente și unitare cu privire la rolul părinților. Unii părinți nu pot avea timp pentru copiii lor pentru că au probleme mai importante (carieră, societate etc.). Există nenumărate modalități de a trăi bucurii în relația dintre părinte și copil. Uneori nu ne gândim la aceste aspecte și ne prefacem că ne creștem copiii cu grijă asigurându-le ceea ce credem noi că le lipsește.

   Îndrumări
  • Iubește-ți copilul necondiționat!
  • Confirmă existența copilului tău, reacționează la ceea ce este și la ceea ce face!
  • Spune-i copilului ceea ce simți referitor la comportamentul lui! Nu pune etichete (obraznic, încăpățânat, fricos etc.).
  • Acceptă - Copilul tău nu trebuie să fie perfect așa cum nici tu nu poți fi!
Eurocor, curs 13


17 aprilie 2019

Ce-am mai (pre)gatit...


1. Ficatei de pasare (innabusiti), piure si salata;
2. Omleta, ciuperci, salata;
3. Orez cu lapte;
4. Salata cu ton;
5. Ousor de ciocolata;
6. Cartofi gratinati cu brocolli si rosii cherry.

Dor de România curată
























Rubrica: Miercurea fără cuvinte
Gazdă: Carmen 
Sursa: Pinterest










Schimbări



    Eram prin școala gimnazială atunci când mamaia (mama mamei) a fost nevoită să locuiască la noi o perioadă deoarece își rupsese piciorul. Casa ei, fiind destul de cocoțată, cu multe trepte și cu o curte imensă, îi îngreunase traiul.
   Eu eram bucuroasă de venirea ei pentru că găseam mereu casa încălzită și mâncare delicioasă pe masă. În plus, era destul de volubilă, veselă, comunicativă și îmi lua partea atunci când mă certa maică-mea. Viața la bloc însă i se părea o corvoadă. Tresărea ori de câte ori se auzea un zgomot făcut de vecini, simțea că se sufocă din cauza ,,lipsei de spațiu''. Spunea că nu înțelege traiul la bloc și pace.
   Într-o zi, când veneam de la școală, o văd coborând de la etaj cu un castron în mână (și, bineînțeles, cu piciorul în ghips). De ce urca și cobora scările, deși, tehnic vorbind, n-ar fi trebuit...nu înțelesesem, dar castronul?! Ce-i cu castronul?!

- Am făcut prea mult aluat de gogoși. Am dus și la vecini. (Zise senină.)
- Ai dus aluat la vecini?!!! (Întreb disperată.) Noi nu ducem aluat la vecini. Le dăm câteva gogoși, dar nu dăm aluat crud.
- N-ai auzit că am făcut prea mult?!! Și nu mai pot sta în picioare. Voiai să-l arunc?!
- Duuuuamne, nu am mai auzit de așa ceva!
- Duuuuamneeeeee, că sălbatici mai sunteți!

   De natura mea sălbatică îmi reamintea ori de câte ori îi întorceam vizitele și preferam să stau în pod și să citesc ,,Dumbrava minunată" ori, mai rău, atunci când intram în casă pe geam pentru a nu da nas în nas cu cârdul de gâște hărțuitoare. 

- Ieși la soare, sălbăticiune mică. Ieși să te vadă și soarele!

   Uram viața la țară la fel cum ura ea traiul la bloc, traiul în cutii de beton, cum obișnuia să le numească.
    
   De ceva vreme însă (probabil vârsta!) îmi doresc enorm să locuiesc într-un oraș micuț ori chiar la țară, într-o zonă frumoasă și liniștită. Vreau să văd zilnic oameni pe care îi știu, oameni care zâmbesc (nu din complezență), oameni care nu se grăbesc. Vreau să fac schimb de răsaduri cu vecinele. Vreau să am mai mult spațiu. Vreau să ies din casă și să văd multă verdeață, multe flori, fluturi, mâțe leneșe, vecini haioși. Fără gaze de eșapament, fără mașini luxoase, fără mijloace de transport în comun...
   Dacă aș avea posibilitatea, m-aș muta și mâine.



   


16 aprilie 2019

Socializăm și noi azi?!



   Aveam un alt subiect în cap, dar îmi lipsește inspirația, așa că o să merg la sigur... La sigur: Așa Nu! Ați observat că atunci când oamenii nu au ce să-și spună ,,se iau" de starea vremii?!

- Și...cum mai e vremea pe la voi?!
- Mmmm... A plouat puțin. La voi?!
- A plouat dimineață. Acum e frumos.

   Dacă e musai să vorbească mai mult de două secunde, intră în discuții mai profunde. Se-apucă de anotimpuri.

- Parcă nici anotimpurile astea nu mai sunt ce-au fost. Iernile erau ierni, verile erau veri. Acum nu mai știm cum să ne îmbrăcăm, nu mai știm ce să mâncăm. S-au inversat valorile, ce să mai vorbim!
- ... 

   Stop! Asta e o capcană. Deci omul cu care n-ai ce să vorbești, alunecă pe o pantă periculoasă și te trage și pe tine după el. Alimentația ori, mai rău, valorile. Oricare ar fi acelea! Ca să te redresezi e nevoie să apelezi la coarda sensibilă. Sărbătorile!

- Băi, ce-a mai trecut timpul! Ieri împodobeam bradul, azi e Paștele!
- Da, băi! Trece, trece...

   Bun, acum c-ai terminat cu arta conversației care ar panica-o chiar și pe Ileana Vulpescu, răsuflă adânc, scoate-ți telefonul și prefă-te ocupat! (A...și vorba lui Aristotel: Omul e un animal social.)

Hamster-eală



   Uneori mă simt precum un hamster care aleargă fără încetare în rotița lui. Rotița se află într-o cușcă și cușca se află sub multe perechi de ochi. Ochi curioși, ochi contrariați, ochi malițioși, ochi blânzi, ochi lucioși...în fine, ochi de toate felurile.
  Nu mă deranjează că par toți ațintiți asupra mea. Mă deranjează goana asta nebună și oboseala cronică. Doamne, o oboseală ce nu poate fi descrisă în cuvinte! Bine, o bucată însemnată provine dintr-o anemie mai veche, dar o parte e ceva mai...profundă.
    Apropiații mei vor să mă ajute și vin cu tot felul de sfaturi: vitamine, somn, optimism, credință etc. Pe ultima îmi aduc bine aminte când am pierdut-o. Acum mulți ani pe vremea asta. E o rană peste care pun mereu un pansament steril, dar pe care nu am tăria să o privesc. Să o tratez...nici atât.
   Cam așa e cu rănile trecutului. Pe măsură ce trece vremea, se adâncesc. Și oamenii dispar, și vorbele nespuse atârnă din ce în ce mai greu. Mai ales peste același sânge... Într-o zi o să iert, și-o să-mi cos o aripă nouă. Dar pan' atunci...mai alerg puțin.
 

  

14 aprilie 2019

Șefa a intrat la apă


Sursa foto

   Șefa a intrat la apă (Cinema city) - un film haios despre o tipă (aparent) dură, șefa unei companii de succes. Pentru a putea merge mai departe (într-o manieră rezonabilă) e nevoită să-și rezolve problemele din trecut. 
 Așadar...un film ușurel, drăguțel, de weekend.

11 aprilie 2019

Ceva de speriat

  De când am născut m-am transformat într-o momzzila autentică. Nu mă mai îmbrac elegant, nu mă mai machiez și alerg de colo-colo ca o bezmetică. Azi, după multă vreme, mi-am pus o fustă pe mine, chiar și un medalion. Ceea ce e foarte grav... Fiică-mea fost atât de marcată, încât a uitat chiar să plângă din pricina creșei. Și ea nu uită asta niciodată...

- Mami, ești foarte frumoasă!
- Mersi, mami! 
- Da' pantofii sunt foarte urâți. Nu pot să mă uit la ei că mi fică!
- Păi...nu te mai uita la ei.
- Da' tot mi fică.

   Am pornit spre treburile noastre, cu copilul înfricoșat de pantofii mei cu iz de vrăjitoare cu permis de conducere categoria B (pentru cea mai tare mătură din cartier). La job am sesizat și coincidența - medalionul meu cu pisică (primit de la prietena mea). :)
  

Idei creative pentru mămici











 






Idei creative pentru copii


















09 aprilie 2019

De-ale Sofiei...

Din categoria ,,poftă bună!"

- Mami, vei caciaval?
- Nu, mami!
- Hai...din ăsta mănâncă și șoricelul.
- ...
- Șoricelul e mic, mic și drăguț!

Din categoria ,,aveți grijă la expresii!"

- Ce mănânci aici, mami?
- Brânză cu roșii. Vrei și tu?
- Daaa... Păi se putea?!

Din categoria ,,foame sau poftă"

- Cred că mi-a venit iar foamea.
- Ce vrei să mănânci?
- Oușor de ciocolată.
- Aia nu e foame, e poftă! În plus, parcă se umpluse burtica.
- Mai e puțin loc.

Din categoria ,,niele de abină"

- Veau niele. Gabenă! (Adică NU categoric miere de Manuka maro.)

   Și acum o poezie, destul de sinistră, învățată la creșă și stâlcită ad literam...

Moș Anduca
             de Otilia Cazimil

Moș Anduca, Iepulaș,
A polnit căte olaș
Cu chitala la spinală
Ca să facă o cântală.
Da' vupoiu' vânătolul
Tă cu puca la piciol.
Uite-l cum lidică puca
Și-l împucă pe Anduca.
Pif - paf, măi pucaș,
Unde-i ghietul iepulaș?!

(Știu că e o poezie foarte tristă, dar râd în hohote de fiecare dată când o aud din pricina pronunției.)