22 septembrie 2019

Din bucatarie



  • Legume pentru murat;
  • Varza calita (varza murata si afumatura);
  • Ciorba dreasa cu smantana;
  • Salata de rosii cu cas;
  • Salata orientala cu ton;
  • Fructe de sezon.

Zece tehnici de autosabotare


Ce-aveti cu Bobita?!



   Voi continua seria amintirilor (mai mult sau mai putin traumatizante) din copilarie pentru ca una din cititoarele infocate ale blogului meu este matusa I. Postarile mele ii creeaza o paleta de emotii, asa ca nu o pot priva de o micuta fericire.
    Cand eram in clasele primare, in afara de inclinatia ,,bolnavicioasa" catre caligrafie, mai aveam o fixatie. Il facusem pe Bobita, catelul absolut adorabil al matusii D., personaj principal al compunerilor mele. Ca era vorba de ,,A venit primavara", ca era vorba de ,,Traditii de Paste", Bobita era prezent in titlu, in introducere, cuprins si incheiere.
   Dupa o sedinta cu parintii, mama a venit cu o observatie: ,,Laura, a zis doamna sa mai termini cu Bobita! Bobita in sus, Bobita in jos. Gata cu Bobita!"
   
   Asa am inceput sa scriu despre Ciocolata, cateaua maidaneza de la bloc.

19 septembrie 2019

Flori de septembrie


Arhiva proprie

   Pentru mine, septembrie este o luna trista, o luna a dezamagirilor, a temerilor si a frustrarilor. 
  Plec la drum cu sufletul incarcat, dar cu convingerea ca nimic pe lumea asta nu este intamplator.
  Proiectul frumos din care am facut parte, oamenii de calitate pe care i-am cunoscut vor constitui o parte semnificativa din devenirea mea.
  In ciuda starii mele deplorabile, natura zambeste! 

,, - Cine stie... Poate ca un rau mic ne protejeaza, in realitate, de un rau mare!" 

18 septembrie 2019

15 septembrie 2019

Food time



  • Varză calită (varianta de post) cu mămăligă și ceapă verde;
  • Suc de ,,pocotale";
  • Tocăniță de cartofi cu carne de vită, salată de castraveți;
  • Orez cu legume și carne de pui, ardei kapia copți;
  • Cartofi țărănești și mini-castraveți în oțet;
  • Ciorbă cu carne de porc.

Tea time/Tea zone



  Prima saptamana de gradinita, ultima noapte de liniste...

    Cu toata mierea Manuka ,,tamaduitoare", cu tot controlul riguros de dimineata, s-a produs ,,inaugurarea" racelilor (din acest an scolar).
    In casa e tea time din zori si pana in seara. Am in nari doar miros de musetel si cimbrisor. Si miere... Si lamaie... 
   Nu mai pot cu boschetii astia. De cate ori mi-am pus speranta in ei, de-atatea ori am ajuns la sfantu' vibrocil ori chiar la antibiotic. Desi unii spun ca au fentat de multe ori complicatiile, eu nu am sesizat niciodata vreo diferenta. Raceala trebuie sa-si faca, pur si simplu, numarul! Si trece cand trece...

    Intre timp, am avut parte de ceea ce se cheama ,,sedinta cu parintii". Eu si A. (ex colege de facultate, actuale prietene, mame si neveste disperate) avem copiii in aceeasi clasa. Printre altele, avem de cumparat: covor, televizor si imprimanta. Ca de inceput de an scolar...

   Recunosc, ne-am mai dat vreo doua coate  (discrete si politicoase) pe sub masa si am comunicat din priviri, apoi am baut un suc impreuna pretextand ca sedinta inca nu s-a terminat.

  Distractia de la gradi a venit peste niste schimbari neasteptate la job. Am fost foarte dezechilibrata in aceasta perioada si, desi credeam ca le-am vazut pe toate, viata m-a mai lasat o data cu gura cascata.

You know I'm not good - un moment de la Vocea Romaniei care mi-a placut foarte mult




12 septembrie 2019

Au innebunit salcamii



Salcamii - Spike 

O varianta mai putin rafinata la ,,Au innebunit salcamii" - Tudor Gheorghe, dar mai potrivita pentru frustrarile de peste zi, de zi de zi, de ani la randu'. 


11 septembrie 2019

Love someone


Love someone - Lukas Graham

Ohmmm... Ohmmmmmmm...



   E a treia zi de gradinita. Coafura nu rezista. 

     Hey, Laura, imi zic, o mai stii pe-aia cu: ,,Unele lupte sunt doar ale copilului, el trebuie sa experimenteze, sa invete sa faca fata frustrarilor...bla, bla!" Acu' repeta textul asta si in timp ce copilul tau alearga spre tine tipand sfasietor: ,,Maaaami, nu peca!"

   Si ies pe usa, privind in urma, ca un puzzle sfaramat. Incerc sa ma readun si sa-mi amintesc argumentele indrugate la job... Mda, e mai greu! Cand esti implicat emotional intotdeauna e mai greu.

     Vorbesc cu prietena mea. Imi dau seama ca e prea multa drama la mijloc. In fond, e abia a treia zi din grupa mica. Ar mai fi si grupa mijlocie, mare, apoi scoala cu concursurile ei generatoare de anxietate, primele dezamagiri... (Pe astea nici nu le iau in calcul. Le trec in contul sotului!)

     E oficial, mai avem nevoie de resurse! 

   Stiu ca-s incoerenta, da'...na! Va trece si  perioada asta, asa cum toate trec!

10 septembrie 2019

Furia




Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: WhatsApp 
Locatia: Italia

Just coffee



   Pentru aceasta saptamana imi stabilisem doua obiective mari si late: curatenia de toamna si odihna. Bine, tehnic vorbind, ele nu sunt compatibile, dar aveam nevoie de amandoua.
   Este deja a doua zi a saptamanii, iar eu trebuie sa rezolv probleme de alta natura. Iar maine, fie ce-o fi, ies cu o prietena. Nu am mai iesit de cand am scris articolul ,,Ce viata trista!". 
   Acum imi beau cafeaua si imi stabilesc traseul pentru ziua in curs. Am ceva drumuri de facut. Sper doar sa nu fiu sunata de la gradi...ca plange copilul. Am auzit ca e o practica destul de intalnita in ultima vreme.

    Si pentru un vibe bun...

Senorita - Shawn Mendez & Camila Cabello

Pentru o saptamana cu planuri date peste cap...

09 septembrie 2019

Recomandare film...si altele




   Cu ce sa incep?! Evident, cu sfarsitul. Am descoperit un film misto. Daca puteti sa treceti peste expresii licentioase ori de-a dreptul triviale, Netflix vine cu o propunere indecenta interesanta: Mami merge si la munca.
   Este vorba despre un grup de mamici (de tipologii diferite), mamici care revin in campul  muncii dupa finalizarea concediului postnatal.
   Va marturisesc ca m-am regasit in cateva situatii, cu precizarea ca in film, totul e mai amuzant. Cel mai tare rezonez cu mama  - medic psihiatru (acu' nu va ganditi la ceva ce-ar putea avea intreg setul de tigla pe casa). Da, da, vi-l recomand. E placerea mea vinovata!

   Am trecut cu bine de prima zi de gradinita. Desi eu am avut niste nemultumiri (defect profesional), copchilu' s-a declarat fericit. Si asta e tot ce conteaza!

Din spusele zilei:
-  Ce ti-a placut azi cel mai mult???
- Gadinita!
- Nuuuuu creeed! (Chiar nu pot sa cred!)
- Nu chezi?! Eeeei...lasa!

- Mergem la tuns azi!
- ...
- Cum ai vrea sa te tunzi?
- Un pic mai lung!
- Cred ca nu ai inteles cum sta treaba cu tunsul.
- Checa tu n-ai inteles!

   Va urez un an scolar frumos, fara viroze respiratorii, rotavirus ori alte boli de-ale copilariei! :)



08 septembrie 2019

Only you



Only you -  Parson James 

Hanul cu noroc



   Hanul cu noroc (Netflix) este un film dragutel, frumusel, cumintel, de weekend. Vi-l recomand! :)
   


Focus


Sursa

   Focus (Netflix) este un film despre un escroc profesionist (Will Smith) si o hoata la inceput de cariera (Margot Robbie). Dupa ce o invata o multime de trucuri, isi da seama ca sentimentele fata de ea il vulnerabilizeaza.
  Astfel ca o paraseste fara prea multe explicatii. Se reintalnesc dupa trei ani si se escrocheaza unul pe altul...pana cand nu mai deosebesc adevarul de minciuna.
   Nice! De weekend!



07 septembrie 2019

Photograph


Sursa

Photograph  - Ed Sheeran

  Pentru mine, Ed Sheeran nu este un cantaret, ci un artist in adevaratul sens al cuvantului. Este dovada vie ca talentul nu are nevoie de artificii. Va recomand aceasta piesa rascolitoare si va doresc tuturor un sfarsit de saptamana linistit!

Fotografia

Dragostea poate durea, dragostea poate durea uneori
Dar asta e tot ce știu
Când devine greu, știi că poate fi greu uneori
Este singura care ne face să simțim că trăim
 
Păstrăm această dragoste într-o fotografie
Ne facem aceste amintiri pentru noi
În care ochii nu ni se închid niciodată
Inimile nu ni se frâng nicicând
Și timpul îngheață pe vecie
 
Așa că mă poți păstra
În buzunarul blugilor tăi rupți
Să mă ții aproape până când ochii ni se vor întâlni
Nu vei fi niciodată singură; așteaptă-mă să mă întorc acasă
 
Dragostea poate vindeca, dragostea îți poate alina sufletul
Și asta e tot ce știu
Îți jur că va fi mai ușor; amintește-ți asta cu toată ființa ta
Și e singurul lucru pe care-l luăm cu noi când murim
 
Păstrăm această dragoste într-o fotografie
Ne facem aceste amintiri pentru noi
În care ochii nu ni se închid niciodată
Inimile nu ni se frâng nicicând
Și timpul îngheață pe vecie
 
Așa că mă poți păstra
În buzunarul blugilor tăi rupți
Să mă ții aproape până când ochii ni se vor întâlni
Nu vei fi niciodată singură
Și dacă mă rănești
Nu-i nimic, iubito, doar cuvintele sângerează
Între aceste pagini mă ții doar în brațe
Și nu te voi părăsi niciodată
Așteaptă-mă să mă întorc acasă
Așteaptă-mă să mă întorc acasă
Așteaptă-mă să mă întorc acasă
Așteaptă-mă să mă întorc acasă
 
Mă poți ține
În medalionul pe care l-ai luat la 16 ani
Lângă bătaia inimii tale, unde îmi e locul
Păstreaz-o adânc în sufletul tău
Și dacă mă rănești
Nu-i nimic, iubito, doar cuvintele sângerează
Între aceste pagini mă ții doar în brațe
Și nu te voi părăsi niciodată
 
Când sunt departe, îmi voi aminti cum m-ai sărutat
Sub felinarul de pe strada 6
Auzindu-te șoptind la telefon
Așteaptă-mă să mă întorc acasă
https://lyricstranslate.com/ro/photograph-fotografia.html-10

   Carmen va asteapta si cu alte provocari muzicale!
    






06 septembrie 2019

Povestea continuă



   Din clasele primare am doar câteva amintiri, 90% din ele neplăcute. Îmi amintesc și acum frica pe care o simțeam când ni se corectau caietele, rușinea pentru greșelile și neștiința noastră. Și eticheta colorată despre care vorbeam în postarea trecută.
   T. fusese, la un moment dat, cel mai bun la învățătură, însă pe măsură ce trecea timpul, rezultatele lui erau din ce în ce mai slabe. Maică-sa îl bătea, cu regularitate, în fața noastră. Noi eram sfâșiate de durerea lui. Avea obrajii roșii de la lovituri, dar nu vărsa nici o lacrimă, ceea ce o enerva teribil pe cea care îi dăduse viață. T. clacase, abia trecea clasa la un moment dat. Dar, acum îmi dau seama, că el își descoperise propria metodă de supraviețuire. ,,Performanța'' era mult prea grea. Maică-sa se săturase, în final, să-l mai bată. Era fericită, dacă nu rămânea repetent.
  În clasa mea, fetele (aproximativ 6 la număr) duceau un război nesfârșit cu băieții (aproximativ 10). Noi aveam ciudă pe ei din cauza ,,obrăzniciilor'', ei ne urau pentru că luam note mai mari și eram private, într-o oarecare măsură, de pedepse. Dar proști și răi eram cu toții...
   Prima mea notă proastă am primit-o în clasa a II - a, un doi la franceză. Abia trecusem teferi prin abecedar, abia dacă puteam citi un cuvânt trisilabic în limba romana și totuși aveam să aflăm că undeva, într-o altă țară, cineva avea alte reguli de scris-citit. Șoc și groază! Profesoara era foarte tânără și probabil nu ne știa reputația. Dar ușor-ușor si-a schimbat tactica, a venit cu jucării și ne-a mituit cu bucăți de ciocolată. A făcut franceza cât se poate de suportabilă.
   Materia mea preferată era caligrafia. Petreceam ore în șir exersând un scris impecabil. Luam numai note de zece și mi se părea că e un lucru la care mă pricep foarte bine. Mama și învățătoarea mea nu erau la fel de încântate. Susțineau că scrisul frumos nu e chiar o materie. Un scris frumos nu înseamnă mare lucru...

  Dar astăzi, cu asta mă ocup, îi învăț pe copiii cu disgrafie să scrie, cel puțin lizibil, dacă nu caligrafic.

05 septembrie 2019

Cine m-a făcut defect?!



   Pentru R., cu dor și drag!

   R., într-una din discuțiile noastre despre anii de școală, mă întreabă:
- Și tu crezi că am fi fost realizate astăzi, dacă nu renunțau la noi?!
- Cam cât de realizate?! zic.
- Mai realizate ca acum.

   Nu știu cam cât de realizată aș fi fost azi, dar da, am avut impresia c-am fost furată la start și da, consider că o bună bucată din stima de sine mi s-a risipit pe băncile școlii, zi de zi, ani la rândul!

   Cum a început totul...
   Mama, după o atentă cercetare a ,,pieței", m-a înscris (ca toate mamele) la învățătoarea ,,cea mai cea". Mi-a cumpărat un ghiozdan roșu, rechizite frumoase, mi-a făcut două cozi și mi-a dat indicații clare: nu țopăi, nu te hlizești, privești doar înainte și...taci! Așa am și făcut. Chiar și când doamna învățatoare mi-a adresat o întrebare destul de simplă: Știi vreo poezie??? Am privit înainte și am tăcut, fără să țopăi.
   Nu după multă vreme, din cauza aglomerației, s-a format o nouă clasă numai din elevii la care cei trei învățători (de top) au renunțat bucuroși. Printre ei mă aflam și eu, o piticanie blondă, asocială, de numai 6 primăveri.
   Eu, recunosc, m-am simțit ușurată când am auzit vestea. Nu m-am putut adapta cu noii colegi, iar învățătoarea mi se părea cu mult diferită de educatoare - singurul meu reper în educație de-atunci. În schimb, mama trăia o dramă... 
  (Supărările părinților sunt retrăite de copil la intensitate dublă ori triplă...ori colosală!!!)
  Ca totul să fie complet, cei din jur, aveau etichetele deja tăiate pentru noi: eram cei mai cei...proști și răi! Atât de proști și de răi încât nu aveam voie să facem muzică, desen și sport. Aveam mult de recuperat la română și la mate. Și cu toate astea, tot proști și răi eram. Ba chiar din ce în ce mai...

  Într-o bună zi, învățătoarea m-a trimis la clasa alăturată să cer o minge. Aveam și noi să facem sportul (ca toți oamenii). Am bătut la ușă și, cu mândrie, am răcnit:
- Buuuunăăă ziuuuua! V-a rugat duuuuamna să îi dați o MINGIE!
  Invățătorul s-a uitat la mine, blând și zâmbitor (ceea ce-a durut și mai tare):
- Mingie sau minge?!
- Păăăi...mingie?!
- M I N G E! Să nu uiți asta niciodată! Spune: M I N G E!
    Era oficial! Nu eram demnă de o clasă ca a lui, nici de minge, nici de sport. Probabil, toți acei copii care se holbau la mine, știau. Toți! Numai eu nu!

   Am dus mingea învățătoarei, am vărsat câteva lacrimi și n-am mai uitat: M I N G E!

   Peste câțiva ani buni eu și domnul învățător (pe care îl admir mult) am devenit colegi de cancelarie.
      

04 septembrie 2019

01 septembrie 2019

Oare cum o reuși?!



   Îmi plac filmele cu Sarah Jessica Parker, cred că am văzut multe la viața mea. Bine, o mai și confund cu Jennifer Aniston, poate de aceea. În fine, ambele sunt comice și autentice.
 
  Cum o reusi?! (Netflix) e o comedie destul de serioasă despre viața de familie a unei femei de carieră, a unei femei care încearcă să fie mamă, soție, prietenă, noră, angajat de top. Și pentru că îi e foarte greu să joace atâtea roluri simultan, va trebui să facă niște alegeri. Întotdeauna e vorba despre alegeri în viață, de fapt!
  Un film drăguț, lejer, de weekend. M-am regăsit în el...destul de muuuult! :)) Vi-l recomand! Oldie, but goldie, cum ar zice francezu'! 

31 august 2019

Filme de acțiune



   În ultima lună am urmărit două filme de acțiune ceea ce pentru mine este ceva...HUUUGE! Nu aș putea numi vreun alt film de acest gen pe care l-am urmărit cap-coada în această viață. Filmele de acțiune mă plictisesc și mă încarcă negativ.
  STUBER (Cinema City) însă mi-a plăcut foarte mult pentru că a avut mai multă comedie decât acțiune. Un polițist masiv, dur, nemilos...urmărește un criminal periculos ani la rândul. Dar cum oportunitatea vine în cel mai inoportun moment, se operează la ochi fix în ziua ,,evenimentului" mult așteptat. Folosește Uber pt o deplasare și dă peste o mașină electrică și-un șofer indian desprins din filmele cu Gandhi obsedat de moralitate, echilibru interior și alte chestii de genu'. Și după ce îl intoxică (practic) cu citate motivaționale, leagă cu acesta un parteneriat pe cinste. M-am amuzat ori de câte ori imensitatea sa se uita în telefon pentru a se pune la curent cu cazul. Mi-a plăcut că Stu a defulat în cele din urmă... Defularea e mama sănătății mintale, fraților! :) Finalul a fost excepțional, deși l-am intuit, a fost :)))).
  Filmul se terminase, dar oamenii încă râdeau în hohote pe hol. Deci...da! Merge! (Chiar bine!!!)






   FURIOS SI IUTE: Hobbes & Shaw nu e pentru cei care nu urmăresc acest gen de filme. Fiind 3d, e și mai dificil de suportat. Amuzant pe alocuri, cu ceva clișee americănești, dar cu o temă de gândire importantă: evoluție...evoluție, da' până când? 
  Omul caută permanent să își depășească propria condiție, să se apropie de perfecțiunea unei mașinării, dar uită că plătește pentru asta cu propriul suflet.
    

30 august 2019

Să-mi fie vară



Arhiva proprie

   Vara asta a fost intensă... O bună bucată de vreme am stat în tensiune maximă din cauza unor probleme legate de job. Însă, pentru prima dată în viață, am abordat situația ușor diferit, reușind să tratez totul cu un soi de răbdare - calitate care îmi lipsește cu desăvârșire. Am știut ce-mi doresc pentru mine însămi și mi-am asumat deciziile (nu doar la nivel declarativ). E drept că am avut și oameni în preajmă care m-au susținut și m-au încurajat...și totul a fost mai ușor.
  Am sesizat că, din pricina fricii și a neîncrederii în forțele proprii, oamenii pot comite greșeli mari, unele ireversibile.
    
   Timpul s-a dus repede, dar a venit cu multe lecții la pachet, o parte din ele destul de dureroase. O bună prietenă și-a pierdut prietena, o pierdere foarte greu de înțeles și de suportat atât pentru apropiați, cât și pentru cei care nu au cunoscut-o personal. Ne comportăm de parcă am ști sigur că avem în față o viață lungă, exagerăm, ne pierdem în detalii și ne îndepărtăm de lucrurile care contează cu adevărat. Iar când ne izbește realitatea de perete...delirăm pe tema ,,absurdului vieții''. Cred în continuare în ideea că ne stau prea puține lucruri în putere și nici pe alea nu le facem cum trebuie.


  Vara asta a venit și cu evenimente fericite. Trei cupluri din rândul cunoscuților noștri au decis să-și întemeieze familii. Am participat cu bucurie la fiecare ceremonie și regret tot consumul neuronal legat de deplasare, organizare, găsirea unei rochii (care să se potrivească la o pereche de sandale cumpărate în trecut). Mi-am dat seama cu acest prilej, că sunt capabilă să încep cu finalul, ceea ce complică destul de mult lucrurile. Dar așa funcționez eu...
   Tot vara asta am sărbătorit ceea ce se cheamă nunta de tinichea ,,de aluminiu'', mai exact zece ani de căsnicie. Cineva chiar ne-a felicitat frumos, dar ca pe niște privilegiați ai sorții. Da, până la un punct am fost și privilegiați, dincolo de punct a fost și dificil. Căsnicia este grea. Presupune efort, încredere în tine însuți, încredere în celălalt, atenție, răbdare, recunoștință, în fine...cam tot ce ignorăm noi de obicei. Ori...ceva ce ne imaginăm c-ar crește într-un copac pe care noi avem posibilitatea de a-l și culege. Ori ceva ce ne lovește din senin...

  Concediul l-am petrecut pe malul Mării Negre atât în România, cât și în Bulgaria. Când am pășit pe o plaja considerată ,,modestă'' din Balcic, am plâns...un plâns pe care îl țineam demult în mine. Am plâns pentru că o bucată de mare și-o bucată de cer avem și noi. Dar noi...mai avem și tendința asta de-a ne mulțumi cu puțin și de-a înfiera reușitele altora. Noi nu învățăm și nu admirăm, noi doar lenevim dând vina pe soartă.
   Pentru prima oară în viață am experimentat relaxarea pe malul mării. Ceea ce la noi este o utopie, pentru vecinii noștri e ceva normal.

   Tot pentru prima dată în viață am înțeles că sunt momente în care trebuie să o iei de la zero (sau chiar de la -1), că tot ceea ce avem poate fi pierdut într-o secundă ori, mai rău, printr-un lung șir de suferințe. Am înțeles că trebuie să fii bine cu tine ca să poți fi de folos altora. Că trebuie să închizi cartea și să încerci efectiv să faci lucrurile pe care crezi că le stăpânești la nivel teoretic. Nu-ți va ieși din prima poate... Dar tu să faci și să faci până îți iese!



21 august 2019

Acea rochie



- Buna ziua! Aveti o rochie...nici prea-prea, nici foarte-foarte, simpla, dar moderna...care sa mearga la nunti, botezuri si, eventual, comemorari?! Un fel de struto-camila?!!!

   Ei bine, nu stiu de ce, la aceasta intrebare, toti fac ochii mari si zic pe un ton total nepotrivit: N-AVEM!

   Am intrat intr-un magazin recomandat de o colega. O prietena de-a prietenei unei alte prietene isi cumpara de-acolo rochii pentru femei normale, care ascund diferite neajunsuri (reale sau imaginare). Rochii cat vedeai cu ochii, rochii gen ,,zana primavara", ,,regina noptii", ,,balada unui greier mic", toate fabricate in China, cel mai mare nr fiind 38.
- Nu va suparati, zic, aveti ceva si pentru mine?!
   Vanzatoarea ma masoara si ma cantareste din priviri si zice:
- Pentru dumneavoastra...doar astea!
 Si imi arata un colt de stativ cu aproximativ zece rochii, sapte - opt din ele potrivite pentru 65+. Wow, acu' chiar ma simt frumoasa!
   Contrar asteptarilor, gasesc doua modele apropiate de ceea ce-mi doream... Pe mustar (dulce, de masa) si pe verde (brotacel).
    Sotul meu ma supravegheaza cu atentie. Stie ca, in astfel de situatii, as fi in stare sa fac o nefacuta gen: sa iau ceva total nepotrivit, sa plang acasa, si apoi sa caut, eventual in ziua evenimentului, altceva. Sau sa umblu prin croitorii pentru ajustari. Asa ca ma sfatuieste sa nu ma grabesc.
   In cel de-al doilea magazin, o cucoana recalcitranta, incearca sa isi imbrace clientii cu forta. Fiind la polul opus fata de alte vanzatoare, zic ,,Tatal nostru" in gand si accept provocarea. Macar parea mai dispusa sa ajute intr-un fel (sau altul).
     Dupa ce imi vantura prin fata ochilor tot ce avea pene, franjuri, glitter, pietre si voal, racneste gratis la mine, pe motiv de ,,pretentii", apoi se da batuta. (Thanks, God!)
   Aproape ca evadam din magazin si ne tinem cu mana de burta. Cum sa nu razi cand esti la un pas de a manca bataie pe banii tai si pe muzica ta??!! Ospitalitate romaneasca si respect pentru client...
- Hai si-n asta, zic! Arata ca un chiosc, da' stiti povestea cu fata babei si fata mosului, cand ladita cea mai anosta, ascundea cele mai multe bogatii...
   Vad o rochie superba. O probez in graba. Se aseaza bine, seamana cu struto-camila pe care mi-o doream, doar ca pe mustar. Ii zic vanzatoarei ca imi place, dar din cauza culorii, nu o pot lua. Doamna zice:
- Doriti sa probati si pe albastru?!
- Daaaaa! Aveti???

   Si in doua secunde sar intr-un picior si tip de bucurie. Sotul face rugaciuni de multumire. Plecam fericiti!

Morala: Cauta pana gasesti! (Incearca sa nu iei bataie intre timp!)
  

Pentru o mireasă


Rubrica: Miercurea fără cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: arhiva personală

19 august 2019

Eu sunt Malala (Malala Yousafzai)



,,M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei."

,,Nu îmi era teamă, dar începusem să verific dacă poarta era încuiată noaptea și să-l întreb pe Dumnezeu ce se întâmplă când mori."

,,În ziua în care m-am născut, oamenii din sat au compătimit-o pe mama și nimeni nu l-a felicitat pe tata. Am venit pe lume în zori, când se stingeau ultimele stele. Noi, paștunii, considerăm că e un semn bun. Tata nu avea bani pentru spital sau pentru moașă, așa că pe mama a ajutat-o o vecină să mă aducă pe lume. (...) Eram fata, într-o lume unde nașterea unui băiat e sărbătorită cu focuri de armă, iar fiicele sunt ținute ascunse, singurul lor rost fiind să gătească și să aducă pe lume copii."

,,Avem o vorbă: Fără onoare, lumea nu valorează nimic."

,,Ignoranța le permitea politicienilor să-i păcălească pe oameni și conducătorilor incompetenți să fie ușurință realeși."

,,Școala a fost locul meu de joacă. Tata îmi spunea că, încă dinainte să învăț să merg, intram de-a bușilea prin sălile de clasă și începeam să gânguresc de parcă aș fi predat."

,,A fost odată o fată frumoasă, de cincisprezece ani, pe nume Seema. Toată lumea știa că era îndrăgostită de un băiat anume și că uneori, când el trecea pe lângă ea, Seema îl privea pe sub genele ei lungi și negre, pe care i le invidiau toate fetele. În societatea noastră, dacă o fată flirtează cu un bărbat își dezonorează familia, dar pentru un bărbat nu e nici o problemă. Nouă ni s-a spus să Seema s-a sinucis, dar mai târziu am aflat că fusese otrăvită chiar de rudele ei."

,,Tata spunea: O să-ți apăr libertatea, Malala. Să nu renunți la visurile tale."

,,E oribil să te simți nedemn în ochii părinților."

,,Învățați-l că este de departe mult mai cinstit să nu reușești în ceva decât să înșeli." Abraham Lincon

,,Buntătea nu poate fi rasplătită decât cu bunătate, nu cu vorbe precum mulțumesc.''

,,(Tata) nu credea în răzbunare și încerca să-i facă pe oameni să vadă că nimeni nu avea de câștigat de pe urma violenței neîncetate și că ar face mai bine să-și vadă de viețile lor."

,,În țara mea, prea multor politicieni nu li se pare că a fura e o problemă prea mare. Sunt bogați, iar țara săracă, însă ei continuă să fure. Cei mai mulți nu plătesc taxe, dar nu asta e cea mai gravă problemă. Iau împrumuturi de la bănci de stat și nu le mai returnează niciodată."

,,Nu are importanță în ce limbă vorbești, esențial e să algi bine cuvintele care să exprime ceea ce vrei să spui."



   

Inside out


Sursa foto: WhatsApp (Daniela)

Inside out - Alan Walker

18 august 2019

Un gând


     Dintre toate luptele, cu adevarat grele, pe care le are sufletul omenesc de purtat, două mi se par nefirești și înfiorătoare: să-ți îngropi copilul ori, copil fiind, să crești fără părinte/părinți. 
    
  G., odihnește-te în pace și trimite-le copiilor tăi, de-acolo de sus, toată puterea pentru a merge înainte!
   
   

15 august 2019

Defulare

   De la o zi la alta mă înstrăinez tot mai mult de țara asta, de unii oameni, de obiceiurile și apucăturile românești. Și când mă acaparează mustrările naționaliste, deschid televizorul și constat că (oficial) nu mai avem nici o șansă la îndreptare!!!

  Dacă în România ceva funcționează, atunci trebuie găsit vinovatul. Dacă cineva știe ce face, trebuie izgonit. Dacă cineva se încăpățânează să construiască, trebuie să i se pună bețe în roate...cu orice preț! Se pun în locul lor incompetenți, leneși, agramați - slabi de înger și ușor de manipulat de ăștia mai mari, mai corupți...

  Oamenii obișnuiți sunt într-o continuă alergătură, preocupați de rate și de supraviețuire. Cealaltă categorie, cu preocupări incerte, se plimbă în mașini de lux, își fac live-uri pe facebook și te omoară în curtea ta, în casa ta, pe acorduri de manele.

   Legea e orientativă și se pune în aplicare doar pentru o categorie de oameni, cealaltă categorie își face propriile legi, legi rupte de adevăr și dreptate. 

  Asta e rețeta insuccesului. Și ăsta e punctul în care prostia nu mai doare, ci devine letală.

Emoticoane


Arhiva personala (emoticoanele Iuliei)

Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen

08 august 2019

Ce viață tristă!


   Oamenii mergeau pe trotuar, cu capul plecat, cu o mie de gânduri la purtător. Unii veneau de la munca. Unii chiar veneau de la muncă. Alții...stăteau în pragul unui cazinou. Priveau rânjind când la trecători, când la câinele de luptă fără botniță.
   Eu cu câinele nu am nimic. Însă cu această tipologie de oameni, da! Ce așteptau?! Ca unul dintre noi să îi atragă atenția patrupedului?! Câtă boală trebuie să existe în plăcerea aceasta de a face rău și de a umili?! Ce hău interior, ce copilărie grea, ce cantitate de ignoranță trebuie să posede un astfel de individ?! 
  

   
   
   

Mare


Rubrica: Miercurea fara cuvinte
Gazda: Carmen
Sursa: WhatsApp (Thanks, Daniela!)

05 august 2019

Toamna din luna august



  Începutul lunii august ne-a surprins c-o atmosferă tomnatică. Frunzele s-au grăbit parcă să se desprindă de copaci, lumina e mai blândă, iar vântul mai jucăuș. În casă e miros de ceai cu miere. În camera alăturată, cineva tușește. Iar eu...încă nu sunt pregătită pentru toate astea.

   Septembrie, luni - Horia Brenciu

28 iulie 2019

Din farfurie...



  • Salată de roșii cu caș ,,original" (am găsit o sursă sigură de lactate și brânzeturi);
  • Dovlecei pane;
  • Piersici ,,orginale" și ele (de la o prietenă);
  • Ciorbă de perișoare;
  • Ciorbă de văcuță;
  • Caș cu roșii de gradină (simplu și delicios);
  • Ardei umpluți (de post la crock-pot);
  • Zacuscă.