11 iulie 2021

Podul

 


Pinterest

    De prea multă vreme am impresia că traversez un pod, un pod cu scânduri putrede, un pod cu tot felul de fisuri, de pericole. Uneori mă dezechilibrez, alteori fac câțiva pași înapoi, dar cumva mâinile mele se încleștează în jurul funiei vechi, roase. Și-mi continui drumul pentru că așa simt, pentru că istoria mea de viață mi-a arătat, în nenumărate rânduri, că nimic nu e întâmplător, chiar dacă uneori așa pare. 


08 iulie 2021

Călătoria


Pinterest

    O bună bucată din viață ,,am înaintat'' considerându-mă mică, insuficientă, imperfectă. Reușitele mele au fost întotdeauna minimalizate - o reflexie a norocului, a șansei, nicidecum a muncii, a efortului susținut, a meritului personal. Teama de eșec, teama de a nu mă ridica la un anumit nivel, teama de a nu plăcea, teama de a nu fi luată (neplăcut) prin surprindere etc. m-au determinat să pășesc în viață pe cioburi de sticlă (imaginare, ce e drept), cioburi care m-au rănit și mi-au încheiat călătoria înainte de a o începe cu adevărat.
    Am ajuns într-un punct în care, dincolo de toată epuizarea care mă stăpânește, pot spune: am avut un an foarte greu căruia i-am ținut piept. Aproape binișor! 
    Și tocmai pentru că am sesizat că această mentalitate este nefructuoasă, am decis să o iau un pic în direcția inversă. Ce-ar fi dacă nu m-aș mai desconsidera atât de mult, ce-ar fi dacă aș munci până mi-aș atinge propiile țeluri, ce-ar fi dacă m-aș iubi pentru ceea ce sunt, pentru umbrele mele, pentru sclipirile mele, pentru întreaga mea devenire?!!!
    Asta vă sfătuiesc și pe voi, dragilor, asta mi-au cântat-o apropiații mei (în nenumărate rânduri), asta voi face de-acum înainte!

 

05 iulie 2021

Zile de vară

 


Sursă foto: Pinterest

    Așa cum preconizam la început de an școlar, postările mele au fost sporadice și, în mare parte, referitoare la munca mea de zi cu zi. Nu am călătorit foarte mult în comparație cu anul trecut și nu am avut multe momente de relaxare. Dimpotrivă!
    La facultate, cursurile și seminariile s-au desfășurat online. De asemenea, tot online am susținut examenele la sfârșitul primului semestru. În ciuda așteptărilor, nu a fost deloc simplu (cel puțin, pentru mine). Am pierdut mult timp pentru a înțelege cum funcționează platforma ori pentru a ne adapta la cerințele fiecărui profesor în parte. Examenele au fost destul de stresante deoarece, pe lângă emoțiile aferente, s-au făcut simțite și cele legate de tot ce înseamnă tehnologie (căderea netului, restartarea computerului, uitarea parolei). Nu de puține ori am simțit că pic din picioare. Nu de puține ori am zis: ,,Hey, sunt prea bătrână pentru chestia asta!"  Cu un strop de voință însă și cu multă susținere din partea soțului și a câtorva colege de-ale mele, am reușit să trec puntea cu bine.  
     În cel de-al doilea semestru, deși predarea s-a desfășurat online, examenele s-au susținut în bancă. Old school, baby! De asemenea, am predat două lecții în manieră tradițională (în sala de clasă). Deși la început mi-am făcut o mulțime de griji legate de acest aspect, soțul meu mi-a spus că mă voi simți la catedră așa cum se simte peștele în apă. În momentul în care stăteam cu un ochi pe ceas și cu unul pe proiectul didactic, mi-am adus aminte de vorbele lui. Așa că m-am îndepărtat de hârtii și m-am apropiat de copii. Am susținut astfel două lecții frumoase (Educație civică și AVAP) pentru care am primit notă maximă atât din partea învățătoarelor, cât și din partea doamnei mele profesoare.
      Dacă practica a decurs bine, nu același lucru îl pot spune despre rezultatele obținute la examenele scrise. În contextul actual, faptul că sunt integralistă contează enorm pentru mine, dar frustrările mele legate de note sunt mari. Mi-aș dori să am mai mult timp la dispoziție pentru a învăța, pentru a lua cuvântul în cadrul unui seminar, de exemplu. Am observat însă că toată lumea are frustări. Colegele mele mai tinere ,,tânjesc" după limbaj de specialitate și solicită să ,,nu fie băgate în aceeși oală" cu persoanele care lucrează deja în sistem. Eu cred însă că, indiferent de vârstă ori de momentul vieții în care ne aflăm, suntem în avantaj - avantajul timpului ori avantajul experienței. Eu tânjesc după timp și, recunosc, întreaga mea formare de până acum a constituit asul din mânecă, cartea salvatoare (pe care am scos-o la interval de nenumărate ori). 
      Serviciul m-a acaparat și mi-a generat stări de anxietate și insomnii. De multe ori mi s-a atras atenția că sunt cu gândul...plecat departe! Plecat spre meleagurile creativității și a scenariilor didactice. Și nemulțumirile, Doamne, cum e cu nemulțumirile astea! Este dificil să trăiești astfel... 

        Spuneam la începutul anului ca pe 2021 nu l-am perceput ca pe un început, ci ca pe o continuare a lui 2020. Asta simt și acum - în cea de șaptea lună...

         
       Aseară am urmărit un film simpatic - Pastila magică (Netflix). Simpatic pentru că mereu am zis că am nevoie de una, de un tratament cu efecte imediate, miraculoase. O singură pastilă care îți poate schimba viața! Eroina, într-un moment dificil al vieții, decide să testeze medicamente în schimbul unei sume de bani. Încă de la prima pilulă, apar schimbări în bine pe toate planurile. Devine o persoană relaxată, încrezătoare, atentă la propriile nevoi. Deși condițiile de mediu nu se schimbă, ea înflorește de la o zi la alta. La finalul tratamentului, află că a fost în grupul de pacienți cărora li s-a administrat pastila placebo. M-am regăsit în multe dintre situații. Este incredibilă forța psihicului nostru! 

     Cam atât am avut de scris pentru astăzi. Sper să îmi fac mai mult timp pentru lucrurile care contează pentru MINE! Să ne-auzim cu bine!
 

         

  
       

24 mai 2021

Examenele vietii


    În acest weekend plănuiam o drumeție, o ultima ieșire înainte de sesiune. Nu a fost sa fie! Un incident banal, un mic moment de neatenție ne-a făcut sa privim lung spre platforma care ne cara mașina. 
    O prietena mi-a spus ca as fi putut fi într-o situație și mai rea și, cumva, mi-a ridicat putin moralul. Cam asa a fost ultimul an: plin de incidente și de accidente. Fie din cauza unor promisiuni pe care nu le-am respectat, fie din cauza dezechilibrului în care ma scald de ceva vreme, starea mea pare sa atragă tot soiul de întâmplări neplăcute. Ma uit în jurul meu, observ ca și alții trec prin chestiuni similare. Ghinion, nici nu te mai poți victimiza cum trebuie zilele astea! 

   .... 

    Fix acu' un an purtam masti textile roz, groase și incomode. Ne făceam stocuri de alimente (pentru a evita drumurile în supermarketuri) și frământam (cu simt de raspundere) pâine. Spălam cu clor pardoseala atât în interior, cât și pe scara și de câteva ori pe săptămână dezinfectam balustrada și mânerele ușii de la întrarea în bloc (dar rămâne secretul nostru). 

   Nu știu de ce, dar acum ma simt mai rău ca atunci! 
      

23 mai 2021

Început?!


  Persoana de acum un an se îngrijea de sănătate, consuma numai alimente benefice și obișnuia sa meargă sau, după caz, sa alerge aproximativ 5 km/zilnic. Într-o zi si-a luat inima în dinți și s-a pregătit pentru admiterea la cea de-a doua facultate, și-a întocmit un CV și a părăsit mediul toxic în care lucra...pastrand o relație frumoasa cu oamenii de omenie și închizând uși în nas celor din a doua categorie. Persoana de acum un an râdea în hohote când i se spunea ca și-a pierdut mințile. Era curajoasa, încrezătoare, fericita... 

   A urmat o etapa dificila, cu schimbări, cu provocări, cu încercări de toate felurile. Au fost momente în care simțeam ca ma prăbușesc din cauza oboselii ori cand mi se părea ca totul e obscur, de neînțeles ori de neacceptat. 

    Iată-mă acum în fata celei de-a doua sesiuni, proaspăt coborâtă de pe unicorn și aproape îngrozită de zilele lungi și provocatoare care vor veni. Obosita, îngrijorată, nemulțumită...