24 mai 2019

Mai...goodbye!




   Sunt puțin ruginită. Cu mare greutate, mi-am amintit parola blogului și cu o aproximativă imposibilitate de exprimare...m-am apucat de scris.
     Nu mai știu ce mai faceți. Nu v-am mai citit de multă vreme. Zilele acestea calde și lungi ne-au ținut mai mult în aer liber. S-a reunit gașca de la bloc și, implicit, gașca părinților. Dacă anul trecut îmi petreceam timpul liber stând la cratiță și făcând o veșnică curățenie, anul ăsta...sunt în stare să rup ușa, înaintea copilului. Ceea ce e grav!

     Azi am mers pe jos la job. Am ajuns în aproximativ jumatate de oră, ocazie cu care am inventariat toți corocodușii de pe traseu. Bine...și toate mâțele. De anul trecut am o pasiune aproape bolnavă pentru fructe crude, cât mai acre. Anul acesta însă, ori cineva îmi împărtășește pasiunea, ori rodul nu e atât de bogat. Nu contează, e plăcut să mergi la job pe jos (spuse o ex-navetistă).

    Duminică mă prezint la vot, dar nu precum cetățeanul turmentat. Pentru prima oară m-am apucat de citit și de discutat politică cu semenii. Nu mai vreau ca persoane cu un slab nivel al înțelegerii (cu studii superioare finalizate, de cele mai multe ori) să decidă viitorul acestei țări. De analfabeți ce să mai spun...sunt prea numeroși.
     
  

11 mai 2019

16. Jurnalul unei femei simple



Astăzi...sambata, 11.05.2019, ora 15:15.

Afară...e placut. As vrea mai multe zile senine.

În casă...e semi-curatenie. Pentru ca am ratat marea curatenie de Paste, am avut senzatia ca scap lucrurile de sub control. Incetul cu incetul am finalizat anumite chestiuni care ma iritau. 

Sunt recunoscătoare pentru...ca ma inteleg din ce in ce mai bine cu fetita mea. Prin martie eram precum doua tornade care vajaiau simultan prin casa.

Îmi doresc...sa fim sanatosi toti trei. Cel mai tare ma destabilizeaza o suferinta de-a copilului (oricat de mica ar fi).

O melodie de saptamana asta...imi place mult Dependent (Carla's dream).

O carte...pauza!

Un blog...nu am descoperit bloguri noi, dar imi lipseste mult ,,prietena japoneza". Daca ma mai citeste, o rog sa imi dea un semn. Citeam cu interes toate postarile ei despre trebusoara la curte (care nu se termina niciodata).

Un gând...trece vremea! Nu inteleg cum s-a scurs jumatate din anul 2019. Am fost mai mereu in priza cu analize, cu diferite tratamente, controale etc. Nu au fost chestiuni grave, dar dese si enervante.

Am învățat...sa interactionez cu fiica mea. Eu care am lucrat de cand ma stiu cu copii (de toate varstele), m-am simtit blocata in relatia cu propriul copil. Ma intrebam adesea: cum, eu, tocmai eu??? Greu am inteles ca papucii de mama is diferiti, ca emotiile de mama is diferite si greu de gestionat. Plus ca am dus o lupta cu un pattern serios.

Am reușit...sa ajung acasa fara antena de la masina. Am pierdut-o in crengile unui corcodus. S-a rezolvat problema intre timp.

Ceva amuzant...fiica-mea si tac-su':

- Tati, de ce vorbesti asa cu mine?!
- Asa cum?
- Asa...ca si cum ai fi suparat!
- Chiar sunt suparat!
- Chiar esti??? Eiiii, lasa!

O fotografie/mai multe de săptămâna asta...



Sursa: WhatsApp








07 mai 2019

De-ale Sofiei


- Care (dintre păpușile Disney) îți place?!
- Păi... BALENA! (Sirena Ariel) 

- Mâine ne trezim fericite, ne pupăm, mergem spre gradi râzând, da?!
- Da, da' eu o să plâng puțin.
- De ce?!
- C-așa îmi place mie.

- Am venit de la munca mea și sunt foarte obosită!

- Mami este căpățânată!

- Vreau napoletana.

- Cred că mi-a venit pofta!
- De ciorbă?!
- Nu...aia e foame!